RECOMPENSA DREAPTĂ
EVANGHELIA
Cine vă primeşte pe voi, pe mine mă primeşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,37-42
În acel timp, Isus le-a spus celor doisprezece: “Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine. 39 Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi. 40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeşte un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primeşte un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. 42 Cine va da de băut fie şi numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceştia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata”.
Cuvântul Domnului
Astăzi este duminică, Doamne, ziua ta. Îți ofer astăzi darul zâmbetului meu. Vreau să petrec astăzi timp cu tine. Vreau să te preamăresc prin felul în care trăiesc această zi. Ajută-mă să las deoparte grijile și preocupările mele. Ajută-mă să mă bucur de bunătatea ta și să-i ajut pe alții să se bucure de ea. Luminează-mă cu înțelepciunea ta și întărește-mă cu harul tău. Binecuvântat fie numele tău, Doamne!
Priorități
Un angajament față de Isus schimbă totul. Un angajament față de Isus reordonează prioritățile și relațiile. Atunci când decidem să îl urmăm pe Isus și de fiecare dată când reînnoim această decizie, punem totul în joc. Numai Împărăția lui este veșnică. Și nu există nicio garanție că ceilalți oameni din viața noastră vor fi de acord cu decizia noastră de a obține această Împărăție. Dacă nu vor fi de acord, vom avea inevitabil conflicte cu ei. Acestea pot fi provocări dureroase. Dar, în cele din urmă, Isus rămâne fidel, iar relația noastră cu el – supunerea noastră față de învățăturile sale și fidelitatea față de chemarea sa – este ceea ce va oferi un sens durabil vieții noastre. Chiar dacă cei apropiați de noi, tată, mamă, fiu, fiică, împărtășesc credința noastră în Isus și aprobă hotărârea noastră de a face din Împărăția sa adevăratul scop al vieții noastre, lumea din jurul nostru cu siguranță nu va reacționa la fel. Trăim într-o lume decăzută, invadată de rău. Natura noastră umană este, de asemenea, decăzută și, uneori, experimentăm o formă distorsionată de atracție față de rău. Ori de câte ori ceea ce este decăzut în noi și în jurul nostru se confruntă cu noutatea vieții lui Cristos, purtăm o cruce: „Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine”. Isus a fost clar cu privire la costul și dificultățile de a fi ucenicul său. Dar a fost, de asemenea, clar și unde duce urmarea lui – cu Cristos, fiecare răstignire deschide drumul către învierea care nu se va sfârși niciodată. Atunci când ne dedicăm lui Cristos, la asta trebuie să ne așteptăm: la pierderea dureroasă a tot ceea ce este decăzut și la câștigarea plină de bucurie a tot ceea ce este răscumpărat. Merită din plin această afacere.
Isus este mai aproape decât credem noi
Isus este atât de credincios urmașilor săi, încât se identifică efectiv cu ei. Acesta este motivul pentru care promite că modul în care îi tratăm pe urmașii săi – fie că este vorba de un profet, de un om drept, de un ucenic sau chiar de un „micuț” – este modul în care, de fapt, îl tratăm pe el. Atunci când îi tratăm cu dragoste și respect, ne arătăm respectul față de Cristos însuși și, astfel, cu siguranță nu ne vom pierde răsplata. Aceasta este o promisiune din partea Domnului însuși. Când m-am gândit ultima dată la această promisiune? Cum afectează această promisiune modul în care îi tratez pe mesagerii lui Cristos? Autorii de spiritualitatea ne spun că unul dintre semnele deținerii darului evlaviei oferit de Duhul Sfânt este dat de respectul și aprecierea autentică față de mesagerii lui Cristos – în special față de sufletele consacrate, preoți și alte persoane care își dăruiesc viața lui Cristos și Împărăției sale cu deosebită intensitate. Dumnezeu îi cheamă pe unii oameni să-l slujească pe el și Biserica sa în astfel de moduri speciale, iar respectul nostru față de ei reprezintă o manifestare a respectului și a admirației noastre pentru Cristos însuși. Într-un limbaj al chat-urilor și al fluxurilor Twitter, este ușor să pierdem din vedere acest lucru. Respectul și venerația nu sunt categoriile preferate în lumea digitală. Și totuși, sunt în mod evident categorii pe care Isus le prețuiește profund.
În ce măsură reflectă inima mea Inima lui Isus în această privință? Cum aș dori să se întâmple aceasta? Cum și-ar dori Domnul să se întâmple aceasta?
Sunt egoiste dorințele noastre după răsplată?
Isus a vorbit adesea despre răsplată. În fragmentul din Evanghelia de astăzi, el menționează acest lucru de trei ori. Face el apel la egoismul nostru? La urma urmei, dacă facem ceea ce este corect doar pentru a primi recompensă, nu este asta un fel de egocentrism? Uneori putem crede că da. Dar Isus nu pare să creadă acest lucru. Dacă ar fi crezut, nu ar fi vorbit atât de des despre răsplată. Adevărul este că am fost creați pentru a trăi împlinirea și bucuria care decurg din comuniunea cu Dumnezeu. Suntem creați cu o puternică dorință după fericire, după o fericire adevărată și durabilă. Această dorință este, de fapt, parte esențială a motorului vieții noastre. Ea ne face să mergem mai departe. Ne motivează și ne oferă energie. Ori de câte ori Isus vorbește despre răsplată, face apel la o dorință naturală și sănătoasă de împlinire pe care a zidit-o în natura noastră umană. Nu este ceva egoist să vrei să experimentezi împlinirea. Nu este egoist să facem ceea ce este corect pentru că știm că ne va purta pe calea unei vieți pline de sens și rodnice, iar înaintarea pe această cale ne va face să ne simțim bine. Acesta nu este egoism; este speranță. Suntem chemați de Dumnezeu să nădăjduim toate lucrurile bune prin El. Speranța după împlinire și bucurie prin Cristos face parte din ADN-ul nostru creștin – la fel de mult ca și Crucea. Isus dorește să o cultivăm și să o alimentăm. El se bucură atunci când ne bucurăm de darurile bune ale lui Dumnezeu și când facem alegeri care creează acel cadru potrivit pentru noi și pentru ceilalți pentru a continua să ne bucurăm de aceste daruri. Să sperăm în Cristos. Să ne bucurăm la gândul recompenselor pe care le are pregătite pentru cei care se încred în el și îl ascultă.
Fiecare cuvânt al tău, Doamne, pare să mă provoace și să mă inspire. Vreau să te urmez și sunt dispus să-mi port crucea. Vreau să te urmez, și de aceea sunt dispus să las în urmă pe oricine m-ar împiedica să fac acest lucru, oricât de dureros ar fi. Vreau să te urmez, așa că vreau să îi tratez cu generozitate și respect pe toți mesagerii tăi. Vreau să-ți ofer bucuria de a-mi oferi răsplata pe care mi-ai rezervat-o, răsplata pe care ai dobândit-o cu propriul tău sânge pe Cruce. Fie ca voia ta, Doamne, să fie hrana și bucuria mea!
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi face un gest de generozitate – chiar dacă mic, cum ar fi să dau cuiva un pahar cu apă rece – față de unul dintre mesagerii tăi, din dragoste față de tine și pentru mai marea slavă a Împărăției tale. Și voi încerca să însoțesc respectivul gest de un zâmbet.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: