RECUNOȘTINȚĂ ȘI RUGĂCIUNE
EVANGHELIA
Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,11-19
În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. 13 Aceştia şi-au ridicat glasul, strigând: “Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!” 14 Văzându-i, el le-a spus: “Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” 15 Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean. 17 Atunci Isus a spus: “Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? 18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?” 19 Apoi i-a zis: “Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, așteptam cu nerăbdare acest moment de rugăciune petrecut cu tine. Simt nevoia prezenței tale. Îmi doresc să parcurg mereu acest pelerinaj pe pământ alături de tine. Fie ca meditația de astăzi să întărească în mine hotărârea de a te căuta mereu, mai presus de orice altceva.
Lepra
O persoană bolnavă de lepră era adesea desfigurată. Emitea un miros îngrozitor din cauza cărnii în putrefacție, iar părți din trupul său se puteau desprinde. Urma o moarte treptată și extrem de dureroasă. Cu toate acestea, poate că cea mai cumplită suferință a celor bolnavi de lepră din vremea lui Cristos era izolarea. Teama de contagiune îi determina pe membrii familiilor și pe prietenii lor să îi excludă din comunități. Trebuiau să trăiască fie cu alți leproși, fie singuri. Cei bolnavi se confruntau zilnic cu propria lor soartă îngrozitoare și știau că au nevoie de o minune. Pentru cei mai mulți dintre ei, însă, miracolele erau rare. Ispita disperării era mereu aproape.
Credința
„Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. 13 Aceştia şi-au ridicat glasul, strigând: “Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!”. Fără îndoială, acești leproși auziseră de vindecările miraculoase ale lui Isus – printre care și vindecările altora care sufereau de lepră (cf. Mt 8,3; 11,5). Cu multă determinare, ei i-au prezentat Domnului necazul lor; doreau să fie vindecați și au avut încredere să-și exprime cererea. Domnul le-a răspuns simplu și generos: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!”. În propria noastră viață spirituală, adesea avem nevoie de un factor catalizator, o situație urgentă, pentru ca rugăciunile noastre să treacă din sfera rutinei sau a clișeelor la o rugăciune sinceră și emoțională: „Doamne, ajută-mă!”. Și Domnul ascultă întotdeauna.
Recunoștința
Dintre leproșii vindecați, unul s-a întors la Isus pentru a-i mulțumi. „Isus a spus: “Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă?”. Poate că ceilalți au fost atât de entuziasmați de vindecare încât au mers imediat să se întoarcă în sânul familiei și al prietenilor pentru a le împărtăși bucuria. Deși înțelegem parțial această reacție, dezamăgirea din întrebarea Domnului nostru era evidentă. Isus ne îndeamnă să-i adresăm cererile noastre: „Cereți, și vi se va da” (Lc 11,9). Totuși, când rugăciunile noastre sunt împlinite, nu cumva uităm să mulțumim? Recunoștința exprimă umilință și ne apropie mai mult de Dumnezeu, aducându-ne o mare bucurie. Un exemplu minunat al unei astfel de recunoștințe este imnul Magnificat al Sfintei Fecioare Maria: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 căci a privit la umilinţa slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită” (Lc 1,46-48). Să încercăm să o imităm, fiind recunoscători atât în momentele fericite, cât și în cele de suferință sau nesiguranță. Vom avea întotdeauna motive să fim recunoscători.
Isuse, mi-ai oferit nenumărate daruri, unele pe care le-am cerut, altele pe care nu le-am cerut. Iartă-mă pentru momentele în care am privit generozitatea Ta ca pe ceva firesc. Ajută-mă să cresc în recunoștință față de tine, în special pentru Sacramentul Euharistiei, care înseamnă, efectiv, mulțumire. Fă ca recunoștința pentru tine să mă îndemne la generozitate și față de ceilalți, astfel încât să reflect mai mult și mai complet imaginea ta.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, îmi voi rezerva timp pentru a reflecta asupra aspectelor pentru care trebuie să îți fiu recunoscător ție sau altora. În afara mulțumirilor aduse ție, îți voi mulțumi și pentru acele persoane care au făcut ceva în favoarea mea.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: