REÎNTOARCEREA NOILOR PĂSTORI
LECTURA I
Dumnezeul păcii, care l-a readus din morţi pe Domnul nostru Isus, să vă întărească pentru orice lucrare bună.
Citire din Scrisoarea către Evrei 13,15-17.20-21
Fraţilor, aşadar, să-i oferim lui Dumnezeu prin Isus o jertfă de laudă continuă, adică rodul buzelor care mărturisesc numele lui! 16 Nu uitaţi binefacerea şi întrajutorarea, pentru că astfel de sacrificii îi plac lui Dumnezeu. 17 Aveţi încredere în conducătorii voştri şi fiţi supuşi lor, pentru ca ei, care veghează asupra sufletelor voastre ca şi cum ar trebui să dea cont, să facă aceasta cu bucurie, şi nu suspinând. Altfel, nu vă va fi de folos. 20 Dumnezeul păcii, care, prin sângele alianţei veşnice, l-a readus din morţi pe Domnul nostru Isus, păstorul cel mare al oilor, 21 să vă întărească pentru orice lucrare bună, ca să împliniţi voinţa lui, făcând în noi ceea ce este plăcut înaintea lui, prin Isus Cristos, căruia să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
1 Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.
3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău,
căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.
5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) “Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Erau ca oile care nu au păstor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,30-34
În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi au învăţat. 31 Atunci el le-a spus: “Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!”; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce. 32 Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. 33 Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers deci pe jos din toate cetăţile şi, au ajuns înaintea lor. 34 Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc pentru că mi-ai conferit harul dumnezeiesc. Cu ușurință mă pot lăsa copleșit de muncă și osteneală și am nevoie de consolarea vieții tale dumnezeiești. Călăuzește-mă în pustiu pentru a fi împreună cu Tine și a învăța de la Tine.
Veniți deoparte și odihniți-vă!
Asemenea apostolilor din Evanghelia de astăzi, și noi trebuie să Îi raportăm lui Isus în rugăciune tot ceea ce facem. Ideea de a ne retrage cu Isus și de a ne odihni pentru o vreme subliniază faptul că a fi apostol nu înseamnă exclusiv muncă misionară pe teren, ci și „a fi cu Isus”. Nu putem dărui ceea ce nu avem. Dacă nu petrecem timp cu Isus, nu putem decât să ne oferim pe noi înșine celorlalți. Dar dacă viața lui Isus dăinuiește în noi, vom avea o mare comoară spirituală de oferit. Isus ne invită astăzi să pășim cu el în pustiu, simbol al îndepărtării de lucrurile și distracțiile acestei lumi.
Oi fără păstor
În calitate de ucenici ai lui Isus și membri ai Noii Familii a lui Dumnezeu, suntem în lume, dar nu suntem din lume. Chiar dacă apostolii căutau un loc pustiu pentru a fi cu Isus și a se odihni, o mulțime imensă îi căuta. Isus nu este deranjat de acest lucru. Dimpotrivă, inima lui este mișcată de milă. Văzând că erau precum niște oi fără păstor, a început să îi învețe. El le oferă apostolilor săi exemplul suprem despre cum să aibă grijă de oameni. Când vedem o persoană în nevoie, nu putem rămâne egoiști, să ne închidem în noi înșine sau să ignorăm acea persoană. A ne dărui pe noi înșine presupune întotdeauna sacrificiu.
O viață bazată pe iubire plină de recunoștință
Astăzi, încheiem lectura secvențială timp de patru săptămâni a Scrisorii către Evrei. În ultimele versete ale Scrisorii, autorul vorbește în mod explicit cu privire la cultul creștin. Toată închinarea creștină se realizează prin Cristos și prin medierea sa sacerdotală. „Acest cult cuprinde două aspecte care corespund celor două dimensiuni ale iubirii pline de caritate: dimensiunea recunoștinței continue față de Dumnezeu (13,15) și dimensiunea carității față de semeni (13,16), deoarece gesturile de caritate față de semeni sunt în același timp jertfe oferite lui Dumnezeu. Prin jertfa sa, Cristos l-a glorificat pe Dumnezeu și i-a mântuit pe frații săi ; în viața sa, creștinul trebuie să mulțumească lui Dumnezeu și să slujească fraților„ (Vanhoye, The Letter to the Hebrews, 226). Deoarece Dumnezeu ne dăruiește în permanență harul Său, viața noastră trebuie să fie continuu impregnată de mulțumire. „Viața creștină trebuie să fie o viață de iubire recunoscătoare” (Vanhoye, The Letter to the Hebrews, 227).
Doamne Isuse, ești cu adevărat minunat. Te-ai dăruit fără rezerve și ai reacționat față de nevoile mulțimilor. I-ai hrănit trupește și sufletește. Le-ai hrănit mințile și inimile. Ajută-mă să procedez în același mod.
Îi mulțumesc în mod continuu lui Dumnezeu? Mă trezesc și încep ziua cu o rugăciune de mulțumire? Fac o pauză la amiază pentru a-mi înălța mintea și inima către Dumnezeu? Folosesc psalmii ca și model de rugăciune? Îi mulțumesc lui Dumnezeu înainte de a merge la culcare pentru toate lucrurile bune pe care mi le-a oferit pe parcursul zilei?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: