Valle Inclán era atât de slab, încât aproape că devenise transparent. Într-o zi, Blasco Ibáñez, care, din contră, era excesiv de rotofei sau – ceea ce înseamnă același lucru – prea gras, îi spuse:

– Don Ramón, văzându-vă pe dumneavoastră, oricine ar spune că este foamete în țară.

Iar Valle Inclán, care, pe lângă că era foarte inteligent, era și năbădăios, îi replică îndată:

– Păi, da! Pentru că, văzându-vă pe dumneavoastră, ar înțelege și de ce.

Unii se scaldă în belșug, alții suferă de foame. Mulți oameni suferă de foame pentru că unii oameni se scaldă în belșug. Și nu e vorba doar de milionarii care apar în  presă. Foarte mulți dintre noi avem mai mult decât ne este de trebuință.

Această nedreptate pare să fie firească pentru om. Sfântul Paul le reproșa creștinilor din Corint lipsa de caritate a unora față de alții, inclusiv în adunările sacre: „Unul suferă de foame, în timp ce altul este beat. Ce să spun? Vă voi lăuda? Cu asta nu vă laud” (1Cor 11,21-22).

Va trebui să spună Domnul despre tine și despre mine „cu asta nu te laud”? Nu-ți crea trebuințe netrebuincioase.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013