REVELAREA PREASFINTEI TREIMI

LECTURA I
Domnul este Dumnezeu sus în cer, ca şi jos pe pământ, şi nu este altul în afară de el.
Citire din cartea Deuteronomului 4,32-34.39-40
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: “Întreabă timpurile de la început care au fost înaintea ta, din ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ, de la o margine până la alta a cerului: a fost ceva ca lucrul acesta mare sau s-a mai auzit ceva asemănător: 33 a fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? 34 Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-şi ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică şi braţ întins, cu fapte mari înfricoşătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voştri? 39 Să ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pământ şi nu este altul! 40 Păzeşte hotărârile şi poruncile lui pe care ţi le dau astăzi, ca să-ţi fie bine ţie şi copiilor tăi după tine şi ca să-ţi fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă pentru totdeauna!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),4-5.6 şi 9.18-19.20 şi 22 (R.: 12b)
R.: Fericit este poporul pe care Domnul şi l-a ales ca moştenire.
4 Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.
6 Prin cuvântul Domnului au fost făcute cerurile
şi prin suflarea gurii lui, toate oştirile sale.
9 Căci el a spus şi toate s-au făcut,
el a poruncit şi toate au fost create. R.
18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.
20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum şi noi am sperat în tine! R.
LECTURA A II-A
Aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: “Abba, Tată!”
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,14-17
Fraţilor, toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, 15 pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: “Abba, Tată!” 16 Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi glorificaţi.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ap 1,8
(Aleluia) Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, lui Dumnezeu care este, care era şi care vine! (Aleluia)
EVANGHELIA
Botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,16-20
În acel timp, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. 17 Cum l-au văzut, s-au prosternat în faţa lui, dar unii se îndoiau. 18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: “Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. 19 Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 20 învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, dorința și speranța mea profundă este să te cunosc, în ceruri, așa cum ești. Mintea mea, în această viață, se străduiește să înțeleagă cum ești ca o Treime de Persoane. Dar cred și am încredere că într-o zi te voi vedea față către față. Tânjesc după îmbrățișarea ta plină de iubire și voi face tot posibilul să-i conduc și pe alții la tine.
Dumnezeu a ales Israelul
În prima lectură, parcă auzim vocea lui Moise pe câmpiile Moabului. El a fost alături de Israel în timpul celor patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu. Înainte de a se stinge din această lume, Moise și-a prezentat ultima sa dorință și testamentul său și a început prin a trece în revistă relația dintre Israel și Domnul Dumnezeu. Psalmul ne îndreaptă atenția asupra faptului că, dintre toate națiunile, Dumnezeu l-a ales pe Israel pentru a fi al Său. Acest lucru nu s-a întâmplat pentru că Israelul era cel mai bogat, cel mai puternic sau cel mai inteligent. Prin alegerea lui Israel, Dumnezeu s-a arătat fidel promisiunilor legământului său încheiat cu Abraham, Isaac și Iacob. În timp ce Domnul l-a ales cu bunăvoință pe Israel pentru a fi poporul Său și l-a iubit, Israel s-a comportat în permanență ca un copil răzvrătit. Totuși, o mare parte din prima lectură amintește de faptele minunate pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Israel: eliberându-i din robia din Egipt, învingându-i pe dușmanii lor, vorbindu-le pe muntele Sinai și conducându-i prin pustiu. Moise proclamă și dezvăluie poporului că există un singur Dumnezeu adevărat, Domnul. Faptul că Dumnezeu este Treime (adică Trei Într-Unul) va fi revelat prin Isus Cristos.
Faceți ucenici, botezați-i și învățați-i
Isus le descoperă discipolilor săi și, prin ei, întregii lumi că Domnul Dumnezeu este Unul și o Treime de Persoane: Dumnezeu este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Când cei unsprezece apostoli îl întâlnesc pe Isus înviat pe un munte din Galileea, ei i se închină lui ca Domn. În același timp, în inimile unora dintre ei încă mai existau îndoieli. Unii credeau, dar alții încă se chinuiau să creadă. Pe munte, Isus declară că i s-a dat putere și autoritate. El este Fiul Omului, investit cu autoritate divină asupra cerului și a pământului. Isus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, „nu a încetat, desigur, niciodată să fie atotputernic în divinitatea sa, dar acum își exercită stăpânirea asupra universului prin intermediul umanității sale înviate (cf. Ef 1,20-21; Fil 2,9)” (Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 370). Îndemnul lui Isus adresat ucenicilor de a merge și de a face ucenici din toate neamurile reprezintă împlinirea promisiunii legământului încheiat cu Abraham că Dumnezeu va binecuvânta toate națiunile prin urmașii lui (Gen 22,17). Isus le încredințează ucenicilor și Bisericii o triplă misiune. În primul rând, ei trebuie să evanghelizeze și să facă ucenici. Acest lucru implică o schimbare radicală a vieții. „Un ucenic este cel care îl ascultă pe Isus (Mt 17,5) și învață de la El cum să trăiască (Mt 11,28-30), cum să se roage (Mt 6,9-13) și cum să facă ceea ce este plăcut Tatălui (Mt 3,17)” (Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 371). În al doilea rând, ei trebuie să boteze și să conducă oameni din toate neamurile să împărtășească viața Sfintei Treimi și viața sacramentală a Bisericii. În al treilea rând, ei trebuie să instruiască oamenii din toate națiunile în privința învățăturilor lui Isus. „Evanghelia are menirea de a da formă și direcție întregii noastre vieți, astfel încât credincioșii să fie informați despre modul în care ea influențează problemele familiale, economice, relațiile, ocuparea forței de muncă, guvernarea, educația și așa mai departe. Cu alte cuvinte, Vestea Bună a lui Isus Cristos trebuie să treacă în cele din urmă dincolo de formarea personală și să ajungă la o inculturare mai largă. Domnul dorește ca adevărul mesajului Său să ajungă la toate popoarele. Numai atunci când atât oamenii, cât și societățile, se vor conforma Evangheliei, vom putea spune că voința lui Tatălui a fost împlinită pe pământ ca în ceruri (cf. Mt 6,10)” (Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 371).
Duhul înfierii
De-a lungul secolelor, Biserica a evoluat în înțelegerea revelației Sfintei Treimi. Ereziile cu privire la Persoanele Sfintei Treimi au determinat Biserica să învețe cu autoritate ceea ce Dumnezeu ne-a revelat. Crezul pe care îl mărturisim în fiecare duminică este rod al reflecției Bisericii asupra revelației divine. În cea de-a doua lectură, Paul ne învață că Duhul Sfânt ne pune într-un nou raport cu Dumnezeu. Călăuziți de Duhul Sfânt, nu mai suntem doar slujitori ai lui Dumnezeu, ci devenim copii ai lui Dumnezeu. Locuirea în noi a Duhului dumnezeiesc ne face să împărtășim natura divină (2Pt 1,4). A trăi ca și copii ai lui Dumnezeu înseamnă a fi conduși de Duh (Gal 5,18). Pentru că am fost adoptați ca și copii ai lui Dumnezeu, ne putem adresa lui Dumnezeu cu „Abba, Tată”. (Hahn și Mitch, Romani, 134).
Doamne Isuse, tu ai transformat fiecare aspect al vieții mele și orice relație din viața mea. Prin tine, am devenit copil adoptiv al Tatălui. Sunt, de acum, un membru al Trupului Mistic. Sunt un Templu în care locuiește Duhul tău Sfânt. Apropiații mei au devenit, prin tine, frații și surorile mele. Ce familie minunată am!
Sunt dispus să petrec timp în rugăciune și studiu reflectând și contemplând cel mai profund mister dintre toate, misterul Sfintei Treimi?
Sunt indiferent cu privire la acest mare mister?
Înțeleg că ar trebui să citesc în această săptămână din Catehismul Bisericii Catolice (232-267) despre Sfânta Treime pentru a ști ce ne învață Biserica, astfel încât să pot împărtăși cele citite și altora?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
