RUGĂCIUNEA TE TRANSFORMĂ
EVANGHELIA
Casa mea se va numi casă de rugăciune, pentru toate popoarele. Aveţi credinţă în Dumnezeu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 11,11-26
În acel timp, Isus a intrat în Ierusalim, în templu; şi, privind toate în jur, fiind deja la timpul înserării, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. 12 În ziua următoare, ieşind ei din Betania, lui Isus i s-a făcut foame. 13 Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor. 14 Şi, luând cuvântul, a zis: “Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!” Iar discipolii lui ascultau. 15 Apoi au venit la Ierusalim şi, intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei. 16 Şi nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu. 17 Îi învăţa şi le spunea: “Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele!»? Dar voi aţi făcut-o peştera tâlharilor”. 18 Arhiereii şi cărturarii au auzit şi căutau cum să-l dea la moarte; dar se temeau de el, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura lui. 19 Când s-a înserat, au ieşit din cetate. 20 Dimineaţa, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină. 21 Amintindu-şi, Petru i-a spus: “Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!” 22 Răspunzând, Isus le-a zis: “Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23 Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte «Ridică-te şi aruncă-te în mare!» şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da. 24 De aceea vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune, credeţi că aţi primit deja şi vi se va da. 25 Iar când staţi în rugăciune, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, iertaţi, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre! 26 Însă dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru din ceruri nu va ierta greşelile voastre”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru toate lucrurile mărețe și minunate pe care le-ai săvârșit în favoarea mea, precum și pentru fiecare rugăciune ascultată și neascultată. Din dragoste față de mine, continui să mă ajuți să cresc în relația de prietenie cu tine. Dă-mi înțelepciunea de a ști ce să-ți cer și curajul de a mă supune voinței tale, pentru că știu că voința ta rămâne cea mai bună pentru mine.
Un templu pentru rugăciune
În fragmentul evanghelic de astăzi, citim că Isus a călătorit spre orașul Ierusalim și a intrat în templul de acolo. El nu a fost mulțumit de ceea ce a văzut. Templul era un loc sacru, dar oamenii îl transformaseră într-o „peșteră de tâlhari”. Prin comportamentul lor, oamenii se făceau de rușine și îl jigneau pe Dumnezeu. Și noi suntem temple ale Duhului Sfânt. Domnul ne-a încredințat cele Zece Porunci și Fericirile pentru ca noi să ne închinăm lui în curăție și sfințenie cu trupurile, mințile și sufletele noastre. Dacă cădem în păcat, Isus ne-a încredințat Sacramentul Reconcilierii pentru a restaura templul din noi, astfel încât să putem din nou să ne închinăm cu vrednicie lui Dumnezeu.
Rugăciunea care transformă
Isus a folosit smochinul uscat pentru a-i învăța pe apostoli o lecție despre credință. „Aveți credință în Dumnezeu”, spune Isus. „Nu vă îndoiți”. Papa Francisc ne-a încurajat să acceptăm ca totul să participe la dialogul pe care trebuie să îl purtăm cu Dumnezeu – bucuriile noastre ca și remușcările, dragostea ca și suferința, prietenia și boala. El a adăugat că „totul poate deveni rugăciune adresată către Dumnezeu care ne ascultă întotdeauna” și că „rugăciunea ne așază în mâinile lui Dumnezeu”. Atunci când ne rugăm în spirit de credință, cât putem de bine, chiar implorând „Doamne, ajută-mi necredința!”, harul lui Dumnezeu se revarsă în viața noastră și ne transformăm încet-încet în alți Cristoși.
Iartă-ne greșelile
Rugăciunea și îndurarea lucrează mână în mână. Ultimul verset din acest fragment evanghelic este asemănător cu o cerere din Rugăciunea Domnească. „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Aici, îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte așa cum îi iertăm noi pe ceilalți. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a-i ierta pe alții. Rugăciunea adevărată și sinceră generează dragoste și iertare față de frații și surorile noastre care ne-au rănit. Ea înmoaie inimile împietrite.
Doamne Isuse, îți mulțumesc că mă însoțești mereu în bucuriile și suferințele mele. Cred că poți să-mi alini orice durere, să îmi vindeci rănile și să îmi oferi înțelegere față de cei care mi-au greșit. Înmoaie-mi inima și lasă ca iubirea ta să se dezvolte în mine pentru ca și eu să-i pot iubi pe cei de lângă mine fără să aștept nimic în schimb.
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi ruga pentru un prieten care are nevoie de mângâiere și pace.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: