RUȘINEA DE A PĂCĂTUI

Socrate a murit în anul 399 î.C. Într-o zi, un discipol de-al său a intrat într-o casă rău famată. Când a dat să iasă, l-a văzut pe Socrate care trecea pe stradă. Rușinat, a intrat din nou înăuntru și s-a ascuns după ușă. Maestrul, care îl observase, i-a strigat:

– De ce te ascunzi? Ieși afară. Să ieși din casa aceasta nu este nicio rușine. Rușinos lucru este să intri în ea.

Cel care-și mărturisește păcatul își manifestă rușinea pentru că a căzut în el. Limpede, însă îi și arată valoarea: inima sa nu se umple cu el. În același timp, își manifestă curajul: recunoscându-și greșeala și ieșind din ea.

Rușinea de a păcătui și, mai mult chiar, de a rămâne în păcat! A te spovedi este o manifestare clară de valoare și curaj.