S-A DESCOPERIT PRĂJITURA

Mama întrebă supărată:

– Cine a mâncat prăjitura?

Clara, sora mai mare, răspunse:

– Panchito, mamă! (frățiorul de nouă ani).

– Nu-i adevărat! ripostă copilul.

– Ba da, te-văzut eu!

– Nu-i adevărat, nu-i adevărat! Ești o mincinoasă! Tu nu erai aici când am mâncat-o!

Minciuna, de obicei, durează puțin: are data expirării la limită.

O acțiune rea este o povară în conștiință. Dacă mințim ca să o acoperim, povara se dublează: pe de o parte, teama de a nu fi descoperită acțiunea rea și, pe de altă parte, teama de a nu ajunge să fie cunoscută minciuna.

Însă una este eroarea și alta, foarte diferită, minciuna. Toți avem dreptul de a greși și ne exercităm acest drept destul de frecvent, însă niciodată nu avem dreptul de a minți.

Isus îl numește pe Satana „tatăl minciunii”, pentru că de la el vine întotdeauna această greșeală.