SĂ ÎL LĂUDĂM PE DOMNUL PENTRU TIMPUL MÂNTUIRII
LECTURA I
Oare se laudă securea în faţa celui ce taie cu ea?
Citire din cartea profetului Isaia 10,5-7.13-16
Aşa vorbeşte Domnul: “Vai de Asiria, toiagul mâniei mele! Nuiaua din mâna lor este indignarea mea. 6 Am trimis-o la un neam făţarnic şi-i voi ordona împotriva poporului mâniei mele, ca să-i prădeze, să-i jefuiască şi să-i facă un loc de călcat cu picioarele ca noroiul de pe drumuri. 7 Dar ea nu gândeşte aşa şi în inima ei nu plănuieşte astfel, ci în inima sa este să nimicească şi să distrugă nu puţine popoare”. 13 Căci regele Asiriei a zis: “Prin puterea mâinii mele am făcut-o şi prin înţelepciunea mea – pentru că sunt priceput – am mutat hotarele popoarelor, le-am prădat depozitele şi, ca un viteaz, i-am dat jos pe cei care şedeau pe tronuri; 14 ca la un cuib a ajuns mâna mea la bogăţiile popoarelor şi cum strânge cineva ouăle părăsite, aşa am strâns eu tot pământul şi nu a fost nimeni care să bată din aripi sau să-şi deschidă gura şi să ciripească. 15 Se laudă oare securea împotriva celui care o foloseşte? Se făleşte fierăstrăul împotriva celui care-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua l-ar mişca pe cel care o ridică! Ca şi cum toiagul s-ar ridica de parcă nu ar fi lemn!” 16 De aceea, Domnul Dumnezeul Sabaot va trimite slăbiciune între cei puternici ai lui şi, sub măreţia lui, va aprinde o ardere ca arderea focului.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 93(94),5-6.7-8.9-10.14-15 (R.: 14a)
R.: Domnul nu-l abandonează pe poporul său.
5 Calcă în picioare poporul tău, Doamne,
şi umilesc moştenirea ta.
6 Îi ucid pe văduvă şi pe cel străin
şi-l dau la moarte pe cel orfan. R.
7 Şi spun: “Domnul nu vede,
Dumnezeul lui Iacob nu înţelege!”
8 Înţelegeţi voi, voi cei lipsiţi de minte din popor!
Când veţi deveni înţelepţi, voi, cei fără minte? R.
9 Cel care a plantat urechea oare nu aude?
Cel care a modelat ochiul oare nu vede?
10 Cel care învaţă neamurile oare nu pedepseşte,
el, care a dat omului cunoaşterea? R.
14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate
şi după ea vor tinde toţi cei drepţi cu inima. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)
EVANGHELIA
Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-27
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: “Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, te preamăresc pentru ceea ce ești și îți mulțumesc pentru ceea ce realizezi. Tu îi umilești pe cei mândri și îi înalți pe cei smeriți. Tu ești Creatorul a toate lucrurile și duci la îndeplinire, în mod desăvârșit, planul tău veșnic. Te iubesc și îmi reînnoiesc încrederea și speranța în Tine.
Suferințele lui Israel
Ieri, prima lectură a fost luată din capitolul șapre din Cartea profetului Isaia și am aflat despre conflictul siro-efraimit din jurul anului 735 î. Cr. Regele Ahaz al lui Iuda a format o alianță cu Asiria, împotriva recomandărilor profetului Isaia. Profetul s-a retras și a format o comunitate de ucenici (Is 8,16-22). Astăzi, citim din capitolul al 9 al Cărții lui Isaia, în care profetul vorbește despre asuprirea ținuturilor nordice ale Israelului. Ținuturile din Zabulon, Neftali și Galileea vor suferi sub opresiunea asiriană. Isaia spune că, deși regatul de nord al Israelului trăiește și locuiește în întuneric, într-o zi, aceleași ținuturi vor vedea o mare lumină. Isaia promite că Dumnezeu va ridica un urmaș al lui David, care va domni fără sfârșit și va instaura pacea și dreptatea pentru totdeauna (Is 9,7). În același timp, Israelul va fi pedepsit pentru idolatria sa și pentru asuprirea săracilor. Isaia menționează patru necazuri care se vor abate asupra Israelului. În primul rând, din cauza mândriei lor, Domnul v-a ridica dușmani împotriva poporului Israel pentru a-l umili (Is 9,8-12). În al doilea rând, pentru că poporul Israel nu L-a căutat pe Domnul, Domnul va nimici pe bătrânii lui Israel și pe profeții falși, care, în loc să conducă poporul la Domnul, l-au condus spre rătăcire (Is 9,13-17). În al treilea rând, din cauza celor răi care au comis nedreptate, frații se vor întoarce unii împotriva altora: Manase se va întoarce împotriva lui Efraim și Efraim împotriva lui Manase și amândoi (Israel) vor complota împotriva regatului sudic al lui Iuda (Is 9,18-21). În al patrulea rând, cei care au făcut legi și hotărâri nedrepte și i-au asuprit pe săraci nu vor putea fugi în ziua mâniei (Is 10,1-4).
Cum pot fi mai drept și mai milostiv în relațiile cu ceilalți?
Mândria Asiriei
Fragmentul pe care îl citim astăzi în prima lectură recunoaște Asiria ca instrument al pedepsei lui Dumnezeu împotriva Israelului, care a devenit, sub Ieroboam I, o împărăție a idolilor. Asiria este numită toiagul mâniei lui Dumnezeu și toiagul furiei lui Dumnezeu. În mândria ei, Asiria crede că a reușit să distrugă regatul nordic al lui Israel datorită propriei sale puteri și înțelepciuni (Is 10,13). Asiria crede că poate distruge și regatul sudic al lui Iuda și orașul Ierusalim (Is 10,11). Isaia ne amintește că Asiria este doar un instrument – un topor, un fierăstrău, o vergea sau un toiag (vezi Is 10,15) – și spune că, din cauza mândriei, într-o zi Domnul va umili Asiria. Isaia prevede, de asemenea, ziua în care o rămășiță a Israelului se va întoarce spre Domnul Dumnezeu. Isaia încurajează Ierusalimul să nu se teamă de asirieni: pentru că peste puțină vreme mânia lui Dumnezeu se va sfârși și se va îndrepta spre distrugerea Asiriei (Is 10,25). Povara pe care Asiria a pus-o pe umărul lui Iuda va fi ridicată și jugul pe care l-a pus pe gâtul lui Iuda va fi distrus (10,27). Isaia promite că, într-o zi, va ieși o mlădiță din tulpina lui Iese. Această mlădiță va fi un urmaș al regelui David, care va fi plin de Duhul Domnului. El va judeca cu dreptate și va instaura pacea. El va aduna rămășița poporului său exilat prin țări străine (Is 11,11). Toate națiunile îl vor căuta pe acest rege, această mlădiță a lui Iese. Acest rege umil, această mlădiță (Is 53,2), va fi disprețuit și respins de oameni, se va face pe sine jertfă pentru păcate și, prin suferința sa, ne va vindeca și va mijloci pentru noi (Is 53,3-12).
Preamărirea adusă lui Dumnezeu pentru timpul mântuirii
În ziua mântuirii, poporul lui Dumnezeu va mulțumi Domnului, va invoca numele Său, va face cunoscute faptele Sale printre națiuni și îi va preamări numele. „Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri minunate! Să fie cunoscută aceasta pe tot pământul! 6 Strigă şi chiuie, tu, cea care locuieşti în Sión! Căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israél!” (Is 12,5-6). În Evanghelie, Isus rostește, de asemenea, o rugăciune de laudă. Îl laudă pe Tatăl și îl numește Domn al cerului și al pământului. Îl preamărește pentru bunăvoința sa, pentru că și-a ascuns planul celor înțelepți și pricepuți și l-a dezvăluit celor mici. Toate lucrurile au fost încredințate lui Isus, mlădița lui Iese, umilul nostru rege. Isus a primit autoritate și împlinește voința Tatălui său și planul său de mântuire. Acest plan presupune ca Isus să se jertfească pentru păcatele noastre și, prin pătimirea și moartea sa, să ne vindece și să ne aducă la comuniunea cu Dumnezeu Tatăl. Această comuniune este o comuniune a cunoașterii (Înțelepciunea lui Dumnezeu) și a iubirii (Caritatea lui Dumnezeu). Isus ni-l revelează pe Tatăl și ne dăruiește Duhul său de iubire.
Doamne Isuse, învață-mă să îl preamăresc pe Tatăl și să îi mulțumesc în rugăciune așa cum faci tu. Nu știu să mă rog așa cum ar trebui și am mereu nevoie să urmez școala ta de rugăciune. Dă-mi o inimă smerită care să caute mereu să-ți urmeze exemplul.
Când mă rog, mă rog Tatălui, în unire cu Duhul, prin Fiul? Îl ador pe Dumnezeu și îl preamăresc pentru ceea ce este, îi mulțumesc pentru ceea ce a făcut, invoc lucrurile de care am nevoie pentru a împlini voința sa, îmi ofer viața ca o jertfă plăcută, mijlocesc pentru alții și cer iertare atunci când greșesc?
Care dintre acestea – adorație, laudă, mulțumire, cerere, jertfă, mijlocire, pocăință – lipsesc din rugăciunea mea zilnică?
Ce pot face mai bine?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: