SĂ NE LĂSĂM CUCERIȚI DE ISUS
LECTURA I
I s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,1-8
Fraţilor, vă fac cunoscută evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas, 2 prin care sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi aşa cum v-am vestit-o eu, altfel, în zadar aţi crezut. 3 Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. 5 Şi i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit. 7 După aceea, i s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.
sau:
Aleluia.
2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.
4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6b.9c
(Aleluia) “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl”. (Aleluia)
EVANGHELIA
De atâta timp sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filip?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,6-14
În acel timp, Isus i-a spus lui Toma: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. 7 Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: “Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!” 9 Isus i-a spus: “De atâta timp sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl!»? 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora! 12 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu; şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl. 13 Şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. 14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, pe tot parcursul anului, contemplu exemplul sfinților. Aceștia au fost bărbați și femei sfinți care au căutat să asculte Cuvântul tău și să împlinească voința ta. Mă rog ca și eu să trăiesc o viață sfântă, asemenea sfinților, și să fiu sensibil față de intervenția Duhului Sfânt în viața mea.
Sfântul Apostol Filip
Filip era din Betsaida, un oraș de pe malul nordic al Mării Galileii. În Evanghelia după Sfântul Ioan, Filip este cel care l-a prezentat pe Natanael (Bartolomeu) lui Isus. Filip a răspuns la întrebarea sceptică a lui Natanael, „Poate fi ceva bun din Nazarét?”, invitându-l pe Natanael: „Vino şi vezi!” (In 1,46). În acest fel, apostolul Filip „ne invită să îl cunoaștem îndeaproape pe Isus” (Benedict al XVI-lea, 6 septembrie 2006). Numai după ce îl vor întâlni cu adevărat pe Isus și vor locui împreună cu el, apostolii îl vor putea vesti la toate popoarele. Asemenea apostolilor, trebuie să ajungem în contact cu Isus ascultându-l în rugăciune, răspunzându-i cu credință și iubire și trăind în comuniune cu el. Această comuniune ne va ajuta să dăm mărturie despre el. Cu ocazia înmulțirii pâinilor, Filip a fost cel care i-a spus lui Isus că un prețul a două sute de zile muncă nu ar fi suficient pentru a cumpăra pâine pentru mulțimea numeroasă (In 6,7). Filip, al cărui nume grecesc înseamnă „prietenul cailor”, a fost, de asemenea, cel care i-a adus pe greci să vorbească cu Isus (In 12,20-22). În cele din urmă, în timpul Cinei celei de Taină, Filip a fost cel care i-a spus lui Isus: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!” (In 14,8). Filip a învățat în acea noapte că a vedea fața lui Isus înseamnă a vedea fața Domnului Dumnezeu. Prin Întruparea Domnului, „Dumnezeu a luat chip omenesc, Chipul lui Isus și, în consecință, de acum înainte, dacă vrem cu adevărat să cunoaștem Chipul lui Dumnezeu, tot ce trebuie să facem este să contemplăm Chipul lui Isus! În Chipul său vedem cu adevărat cine este Dumnezeu și cum arată!”. (Benedict al XVI-lea, 6 septembrie 2006). În cele din urmă, după ce a predicat în Grecia, Filip și-a dat viața pentru Cristos, fiind martirizat la Hierapolis, în Frigia (Asia Mică).
Sfântul Iacob cel Mic
Doi dintre apostolii lui Isus purtau numele „Iacob”. Tradiția, pentru a-i deosebi, le-a oferit titlurile de „mai mare” (mai în vârstă sau mai înalt) și „cel mic” (mai tânăr sau mai scund). Iacob cel Mare a fost fiul lui Zebedeu și fratele Apostolului Ioan, martirizat în anul 44 d.Cr. Iacob cel Mic, pe care îl sărbătorim astăzi, a fost fiul lui Alfeu. Era originar din Nazaret și era probabil o rudă a lui Isus. În Faptele Apostolilor, se menționează că Iacob cel Mic a îndeplinit funcția de episcop al Ierusalimului. În timpul Conciliului din Ierusalim din anul 49 d. Cr., el a fost de acord cu decizia lui Petru și a declarat că creștinii proveniți dintre păgâni puteau fi primiți în Biserică fără a se supune circumciziei (a se vedea Fap 15,13). Prima lectură de astăzi declară că Iacob l-a văzut pe Domnul înviat imediat după Petru. În ceea ce privește martiriul său, Iosif Flavius spune că „moartea lui Iacob a fost decisă de către marele preot Ana, un fiu al lui Anania, atestat în Evanghelii” (Benedict al XVI-lea, 28 iunie 2006). În perioada dintre procurorul roman Festus și succesorul său Albinus, Iacob a fost martirizat fiind aruncat de pe terasa Templului și apoi ucis cu pietre. Iacob a fost probabil autorul Scrisorii incluse în Noul Testament. Scrisoarea susține că credința noastră nu poate fi redusă doar la simple vorbe, ci trebuie să fie exprimată prin caritate și fapte bune. Scrisoarea Sfântului lui Iacob ne învață că „credința trebuie să se manifeste în viața noastră, mai presus de toate, prin iubirea față de aproapele și prin dedicarea față de săraci” (Benedict al XVI-lea, 28 iunie 2006).
Ce ne învață cei doi apostoli?
Filip ne învață să-l căutăm pe Isus și să recunoaștem în El, Chipul lui Dumnezeu. El „ne învață să ne lăsăm cuceriți de Isus, să rămânem cu el și să-i invităm și pe alții să participe la această companie indispensabilă; și, văzând, găsindu-l pe Dumnezeu, să dobândim adevărata viață” (Benedict al XVI-lea, 6 septembrie 2006). Iacob ne învață să ne abandonăm voinței lui Dumnezeu, care știe ce este cu adevărat bine pentru noi (Benedict al XVI-lea, 28 iunie 2006). Învățătura lui Iacob despre modul în care suntem mântuiți nu se opune celei a lui Paul. Paul vorbește adesea despre justificarea noastră nemeritată. Paul ne învață că suntem îndreptățiți nu prin faptele Legii Vechi, ci prin credința în Isus Cristos și prin harul lui Dumnezeu. Iacob pune accentul pe procesul continuu al justificării noastre și ne învață că suntem justificați și sfințiți nu printr-o credință deșartă, ci printr-o credință inspirată de iubire și manifestată prin fapte bune și de caritate. Așa cum spune Paul în Scrisoarea către Galateni, ceea ce contează este credința care se manifestă prin iubire (cf. Gal 5,6).
Doamne Isuse, ajută-mă să-mi întăresc credința prin gesturi concrete de iubire. Descoperă-mi Chipul tău, ca să pot vedea și fața Tatălui. Dispune-mi inima pentru a petrece timp împreună cu tine și pentru a rămâne cu tine, precum și să-i conduc pe alții la întâlnirea cu tine.
Este cineva din familia mea sau de la locul de muncă pe care îl pot conduce la Isus prin cuvintele și acțiunile mele?
Care sunt faptele mele bune care dovedesc credința mea în Isus?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: