SĂ NU INVENTĂM PĂCATE

Pe sfântul Filip Neri l-a întrebat într-o zi o femeie destul de vanitoasă:

– Părinte Filip, este păcat să umbli cu tocuri prea înalte?

– Aveți grijă să nu alunecați – răspunse sfântul.

Un alt preot, poate că nu atât de sfânt, dar foarte inteligent și sarcastic, se întâlnește cu două fete pe stradă. Cu intenția de aface mișto de preot, se apropie de el și una îl întreabă: 

– Părinte, prietena mea și cu mine nu ajungem la o înțelegere dacă este sau nu păcat să te fardezi. Dumneavoastră ce părere aveți ?

– Morala nu spune că ar fi păcat – răspunde preotul. Acum, fie, eu v-aș da un sfat practic: fetele frumoase nu au nevoie să se fardeze; cele urâte, da. Voi? Fardați-vă fără nicio grijă!

Nu-i cazul să inventăm păcate: păcat este ceea ce este păcat și basta! Ceea ce ne interesează este să știm care lucruri sunt păcat și care nu. A considera bun ceea ce este rău înseamnă a accepta pisică în loc de iepure, iar aceasta este ceva rău.

Ceea ce eu cred nu modifică bunătatea sau răutatea a ceea ce eu fac. Acest lucru modifică și determină responsabilitatea mea, însă dacă fac ceva rău crezând că este bun, îmi fac rău mie însumi. Cel care ia cianură crezând că este zahăr nu va fi responsabil de moartea sa, însă nu va exista nimeni care să-l poată resuscita.