Atunci când faimosul filozof iezuit Francisco Suńrez agoniza, pacea și seninătatea sa atrăgeau atenția. Unul dintre cei care erau de față observă aceasta, iar Suńrez, cu o voce scăzută și cu un surâs scurt, îi răspunse:

– Învăț ceva ce nu aș fi fost în stare să bănuiesc niciodată. Întrucât insistau să le spună despre ce era vorba, răspunse:

– Este plăcut să mori, iar eu nu știam aceasta.

 

„Prețioasă este în ochii Domnului moartea slujitorilor săi” (Ps 116,15). Cu moartea celui drept, Dumnezeu își încoronează opera, iar omul atinge gloria sa. Dumnezeu l-a făcut pe om, pe fiecare om, pentru cer. Pentru aceasta, atunci când cel drept moare, Dumnezeu aduce la culme ceea ce a făcut atunci când l-a creat. Omul drept, murind, își atinge scopul, rațiunea sa de a fi, deplina sa realizare, acel ceva pentru care s-a născut.

Astfel vede cel drept moartea sa: nu ca pe o pierdere a vieții, ci ca pe o încununare și o culminare a acesteia. Pentru aceasta moare în pace, cu seninătate, plăcut.

Însă ca să mori în pace, trebuie să trăiești în pace, cu tine însuți și cu Dumnezeu. Eu, acum, sunt în pace cu Dumnezeu?

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013