SACRAENTUL SFINTEI SPOVEZI

Imaginați-vă că toată ziua munciți din greu într-o grădină, în arșița soarelui. La sfârșit, nimic nu poate fi mai revigorant decât un duș și un rând de haine curate. La fel se întâmplă și cu sufletul nostru. După ce ne-am trudit din greu la locul de muncă, în familie sau în general, vom fi, inevitabil, murdăriți de păcate – poate nu de păcate grave, dar cel puțin de păcate veniale și mici imperfecțiuni spirituale. Atunci când aceste păcate devin o obișnuință, ele ne murdăresc și mai mult. Iar dacă păcatul săvârșit este de moarte, murdăria devine și mai mare.

Dumnezeu ne vrea curați și liberi. El nu vrea să-Și vadă fiul sau fiica împotmolită în mizerie și rușine. Acesta este motivul pentru care am primit în dar minunatul  Sacrament al Spovezii.

După ce în ultimele zile am meditat la cele șapte păcate capitale, probabil că am devenit mult mai conștienți de propriile noastre păcate. Nu ar trebui să simțim rușine în a ne recunoaște păcatele. Rușinea provine tocmai din negarea și ascunderea păcatelor noastre. Sufletele smerite strigă către Dumnezeu după îndurare și își recunoasc slăbiciunile, inclusiv păcatele.

Postul Mare reprezintă o perioadă în care suntem îndemnați să ne reînnoim din punct de vedere spiritual și nimic nu ne poate reînnoi mai profund decât puterea purificatoare a Sacramentului Sfintei Spovezi. În acest Sacrament, Dumnezeu ne atinge sufletul și îl curăță de tot ceea ce ne apasă. Spovada ne oferă adevărata libertate și pace și ne ajută să o luăm de la capăt.

Recunoașterea păcatelor noastre reprezintă cu adevărat punctul de plecare pe drumul convertirii, în sensul că mărturisirea păcatelor conduce la ștergerea vinovăția lor. Însă Biserica învață că, inclusiv după ce sufletul este curățat de „vina” păcatului, tot mai rămâne supus „pedepsei vremelnice”. Din acest motiv, Spovada reprezintă doar punctul de plecare spre adevărata libertate pe care ne-o dorim.

Pedeapsa vremelnică ne amintește că păcatul creează în noi anumite obișnuințe și, dacă nu renunțăm la aceste obișnuințe, foarte probabil vom recădea în aceleași păcate. Putem renunța la obiceiurile păcătoase prin convertire și purificare a minții și a voinței noastre. Iar acest lucru se întâmplă prin rugăciune, alegeri virtuoase, prin har și penitență. Unul dintre motivele pentru care ni se impune o penitență la Spovadă este acela de ne face conștienți de necesitatea de a persevera pe calea spre sfințenie și de a ne hotărî să ne schimbăm pe măsură ce păcatul ne-a fost iertat.

În mod obișnuit Biserica ne oferă mai multe ocazii de a primi indulgențe, ocazii care reprezintă pentru noi haruri spirituale ce ne oferă tot harul necesar pentru a fi eliberați de „pedeapsa vremelnică provocată de păcate” (cf. Catehismul Bisericii Catolice nr. 1471). Indulgența reprezintă o modalitate prin care Dumnezeu ne împarte tot harul de care avem nevoie pentru a ne converti pe deplin. Faptul că ne folosim sau nu de acest har depinde numai de noi.

Dacă încă nu ați avut ocazia să vă mărturisiți păcatele în acest Post, luați hotărârea să vă eliberați cu adevărat de păcate. Acceptați ca dorința după împăcarea cu Domnul să crească în sufletul dumneavoastră și să devină motivația de care aveți nevoie pentru a celebra Sacramentul Sfintei Spovezi. Dacă ați făcut deja o mărturisire temeinică și sinceră a păcatelor dumneavoastră, meditați la puterea purificatoare a acestui sacrament. Bucurați-vă de darul care v-a fost oferit și căutați să renunțați orice obicei rău rămas, astfel încât, cu adevărat, libertatea dumneavoastră să sporească și bucuria din sufletul dumneavoastră să devină tot mai mare.