SACRIFICIU

Într-un colegiu, în zilele campaniei pentru Misiuni, preotul le întrebă pe niște fetițe de șase ani, din grupa mare, ce ar putea face ele pentru Misiuni. Au răspuns aproape în cor:

– Să ne rugăm.

– Perfect. Și, pe lângă rugăciune, ce mai puteți face?

– Să dăm bani.

– Bine. Să vă rugați, să dați bani… Și mai ce?

Ridicând mânuța, o micuță spuse:

– Să ne „sacrificăm”.

Mântuirea și sfințirea au nevoie de cruce. Dacă ar fi existat o altă cale mai bună, Mântuitorul ar fi ales-o.

Păcatul reprezintă îndepărtarea de Dumnezeu în timp ce se caută propria satisfacție. Sfințenia este calea contrară: renunțarea la propria satisfacție pentru a căuta să te apropii de Dumnezeu.

Nu există nicio îndoială: sacrificiul este de trebuință, iar ceea ce este de trebuință costă.