SALARIU SAU POMANĂ?

Era un profesor de seminar la una dintre materiile secundare, un „bonom”. Atunci când amenința la ore, obișnuia să spună: „Dacă o veți ține tot așa, picați, nu că este un lucru foarte urât, însă așa, aprobăței, veți fi mulți”.

În ultima zi de curs, elevii lui îl invitau la o mică gustare cu prăjituri și un pahar de vin. Când ajungea să fie „vesel”, îi  cereau să le pună notele. El, cu lista în mână, punea notele de sus în jos: 9, 8, 7; 9, 8, 7… Nimereai ce venea la rând.

Deja nu se mai punea întrebarea: ce notă ai luat? Se întreba: ce-ai nimerit?

Acelor note, netranspirate, nici dobândite, nimeni nu le dădea nicio valoare.

Dumnezeu vrea să ne facă fericiți. Însă nu vrea să ne dăruiască fericirea ca o pomană. Vrea să o dobândim, să cooperăm, să punem din partea noastră tot ceea ce putem să punem: „Dumnezeu, care te-a creat fără tine, nu te va mântui fără de tine”, spunea sfântul  Augustin.

Nu ne tratează ca pe niște incapabili, ci ca pe niște fii. Astfel, fericirea aceasta va avea un gust mai bun pentru toată veșnicia.

Acesta va fi un stimulent în plus în fericirea cerului: dobândit, transpirat, al meu.