LECTURA I
Aţi susţinut o luptă grea. Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea!
Citire din Scrisoarea către Evrei 10,32-39
Fraţilor, amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o luptă grea, plină de suferinţe: 33 pe de o parte, aţi fost supuşi la insulte şi chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, aţi devenit solidari cu cei care erau trataţi astfel. 34 Voi aţi suferit, într-adevăr, cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, ştiind că aveţi o bogăţie mai bună, care rămâne. 35 Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată. 36 Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea, 37 deoarece: “Încă puţin, foarte puţin, şi cel care vine va veni şi nu va întârzia; 38 iar cel drept al meu va trăi prin credinţă, însă dacă se întoarce spre rău, sufletul meu nu-şi va găsi plăcerea în el”. 39 Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credinţă spre mântuirea sufletului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.5-6.23-24.39-40 (R.: cf. 39a)
R.: Ne încredem în tine, Doamne, căci tu eşti scăparea noastră.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el îţi va da după cererile inimii tale! R.

5 Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el,
şi el va duce la îndeplinire!
6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta ca soarele la amiază. R.

23 Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul
şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.
24 Când omul se clatină, nu cade,
căci Domnul îl ţine de mână. R.

39 Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul,
el este ocrotitorul lor în timpul strâmtorării.
40 Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează,
îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte,
pentru că în el şi-au căutat refugiu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Omul aruncă sămânţa în pământ. Sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: “Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ 27 şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum. 28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”. 30 Apoi le-a spus: “Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? 31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, 32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. 33 Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul, după cum puteau să asculte. 34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, tu ai intervenit în mod tainic în viața mea și m-ai călăuzit până în momentul de față. Ajută-mă să-ți pot auzi vocea în rugăciune și să-ți pot descoperi mâna călăuzitoare.

Sămânța care este semănată

Cele trei parabole din Evanghelia după Marcu cu privire la Împărăția lui Dumnezeu sunt toate legate de cuvântul „sămânță”. Prima parabolă, pe care am auzit-o miercuri, vorbește despre semănarea semințelor și despre modul în care acestea sunt respinse sau primite de către cineva. Parabola ne învață că Dumnezeu seamănă peste tot, aproape indiferent de modul în care ființele umane vor primi Cuvântul său. Contrastul principal este între cei care nu aduc roade durabile pentru Împărăție și cei care o fac. Parabola ne invită să reflectăm asupra modului în care răspundem față de Cuvântul lui Dumnezeu: cu indiferență, superficialitate, cu jumătate de inimă sau așa cum ar trebui.

 

Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în viața mea de treizeci de ori, de șaizeci de ori sau de o sută de ori mai mult?

Sămânța care se dezvoltă

A doua parabolă, pe care o citim astăzi, nu se concentrează asupra semănării seminței și a modului în care aceasta este respinsă sau primită, ci asupra creșterii ei tainice. La fel cum fermierul nu este principala cauză a creșterii seminței, nici noi nu suntem principala cauză a dezvoltării Împărăției lui Dumnezeu. Noi suntem însă doar cauze secundare și colaboratori. Sămânța are nevoie de căldura soarelui, de timp în pământ, de nutrienți și de apă. Fermierul poate facilita aceste elemente de creștere, dar ocupă întotdeauna un rol secundar. Întregul proces prin care o sămânță devine o plantă vie rămâne tainic și dincolo de înțelegerea noastră. În același mod, dezvoltarea Împărăției lui Dumnezeu este determinată în primul rând și în mod tainic de Dumnezeu și numai în plan secundar de colaborarea noastră.

Sămânța care devine „Casă”

A treia parabolă, pe care o citim astăzi, se concentrează nu pe semănatul seminței sau pe modul în care aceasta se dezvoltă în mod misterios, ci pe rezultatul seminței. Împărăția este comparată cu o sămânță de muștar, una dintre cele mai mici semințe. Împărăția lui Dumnezeu, prezice Isus, va fi mică la început, dar va crește, ca o sămânță de muștar, într-o plantă foarte mare și invazivă. Dacă analizăm istoria Bisericii, vedem cum s-a împlinit această profeție a lui Isus. Împărăția lui Dumnezeu a fost atât de mică la început – doar doisprezece apostoli, câteva zeci de ucenici și un grup de femei care au avut grijă de Isus și de ucenicii săi. De-a lungul a două mii de ani, Împărăția a crescut la dimensiuni internaționale. Păsările cerului care locuiesc în ramurile arbustului de muștar sunt o imagine a națiunilor păgâne care au fost primite în Biserică, începutul și sămânța Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.

Doamne Isuse, luminează-mi mintea pentru a descoperi tainele Împărăției Tale revelate în parabolele din Evanghelie. Îngăduie-mi să înțeleg cum sămânța Cuvântului tău s-a dezvoltat în grădina inimii mele și să înțeleg de ce are nevoie pentru a se dezvolta și a aduce roade supranaturale.

Cum sporește Împărăția lui Dumnezeu în inima mea? Domnește Isus pe deplin, în fiecare zi, în viața mea, în familia mea și la locul meu de muncă?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: