Există o fabulă veche care conține o morală foarte interesantă: Doi pești, unul bătrân și altul tinerel, înotau în același râu. La o cotitură apăru înaintea lor un cârlig de pescar cu o momeală apetisantă. Peștele bătrân îi spuse începătorului:

– Ai grijă, băiete! Acest sandviș este o capcană. Dacă vrei să-ți păstrezi viața, nu-l mușca. Vei rămâne atârnat de un cârlig, te vor scoate pe uscat, te vor prăji pe jăratec și apoi te vor mânca.

– Asta-i bună! răspunse peștele imberb râzând. Un tărâm uscat unde nu se poate înota. Un foc capabil să mă prăjească. Niște oameni interesați să mă mănânce… Cine a venit de pe acest tărâm să ne povestească atari idioțenii? Ce creduli mai sunteți!

Se repezi și, imprudent, mușcă din momeală…

Nici el nu s-a întors să le povestească tovarășilor săi soarta tristă pe care a avut-o.

 

Câte sandvișuri cu capcană nu întâlnim de-a lungul vieții noastre! Toate aceste lucruri care ne plac și pe care Dumnezeu ne-a spus că nu trebuie să le facem sunt adevărate cârlige. Nu putem spune asemenea peștelui nepriceput că nimeni nu a venit de dincolo. Da, a venit Isus Cristos și a venit tocmai ca să ne avertizeze. Este bine pentru noi să-l ascultăm: meciul pe care-l jucăm este foarte serios.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013