LECTURA I
Ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,1-10
Paul, apostol al lui Cristos Isus, prin voinţa lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi care cred în Cristos Isus: 2 har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos! 3 Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, 4 întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui! În iubire, 5 el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după placul voinţei sale, 6 spre lauda gloriei harului său cu care ne-a copleşit în Fiul său preaiubit. 7 În el avem răscumpărarea prin sângele său, iertarea păcatelor după bogăţia harului său 8 care a prisosit în noi în toată înţelepciunea şi priceperea. 9 El ne-a făcut cunoscut misterul voinţei sale după planul pe care l-a hotărât de mai înainte în el, 10 ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: şi anume să fie reunite toate cele din cer şi cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4.5-6 (R.: 2a)
R.: Domnul a făcut cunoscută mântuirea sa.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

5 Cântaţi Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa şi în cântări de psalmi!
6 Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va cere cont de la această generaţie, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,47-54
În acel timp, Isus le-a spus: “Vai vouă, pentru că ridicaţi monumente profeţilor pe care i-au ucis părinţii voştri. 48 Astfel, sunteţi martori şi consimţiţi la faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele. 49 Tocmai de aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, dar vor fi ucişi şi persecutaţi de ei, 50 ca să se ceară cont acestei generaţii de sângele tuturor profeţilor vărsat de la întemeierea lumii, 51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar». Da, vă spun, se va cere cont de la această generaţie. 52 Vai vouă, învăţaţi ai Legii, care aţi luat cheia cunoaşterii! Voi nu aţi intrat, iar pe cei care voiau să intre i-aţi împiedicat!” 53 După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să i se împotrivească cu înverşunare şi să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri, 54 întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura lui.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, recunosc și astăzi cât de mult am nevoie de harul și iubirea Ta îndurătoare. Fără tine, nu pot face nimic, dar cu tine, toate sunt cu putință. Ajută-mă să-ți prelungesc domnia în familia și în comunitatea mea și ajută-i pe frații și surorile mele să ajungă în sfânta ta Împărăție a dreptății și a carității.

Vărsarea sângelui profeților

După ce a pronunțat trei mustrări asupra fariseilor din cauza ipocriziei, răutății și eșecului lor de a ajuta poporul lui Dumnezeu, Isus a pronunțat trei mustrări și asupra învățaților Legii. Am citit ieri primul „Vai!”, care îi avertiza pe învățați că împovărează poporul lui Dumnezeu cu interpretarea pe care o oferă Legii lui Dumnezeu. Am citit al doilea „Vai!” la începutul Evangheliei de astăzi. Isus le spune învățaților că ei, la fel ca fariseii, sunt ipocriți. El le atrage atenția că zidesc și îngrijesc monumente comemorative ale profeților uciși de strămoșii lor. Era ca și cum ei ar fi spus: „Noi suntem cei care îi onorăm și îi respectăm pe profeții lui Dumnezeu și nu am face niciodată ceea ce au făcut strămoșii noștri”. Dar în interior consimțeau la ceea ce au făcut strămoșii lor. Ei preferă să îi țină morți și îngropați pe profeții Domnului Dumnezeu, în loc să mediteze și să pună în practică cuvintele lor consemnate în Scriptură. Ce este mai rău, ei complotau pentru a ucide nu doar un alt profet, ci pe Mesia cel trimis de Dumnezeu! Dacă ar fi cunoscut cu adevărat Scripturile, ar fi observat că, pe tot parcursul istoriei omenirii, cei răi i-au persecutat și i-au ucis pe cei nevinovați, pe cei drepți și pe mesagerii trimiși de Dumnezeu. Și-ar fi dat seama că ei înșiși aparțin unei generații rele. Ei trebuiau să țină cont de avertismentul lui Isus că, dacă vor continua să acționeze cu ostilitate față de El, vor fi acuzați de sângele tuturor profeților.

Confiscarea cheii cunoașterii

Al treilea „Vai!” este un avertisment al lui Isus privind faptul că învățații Legii au răpit cheia cunoașterii. În loc să dezvăluie Cuvântul lui Dumnezeu poporului prin studiul lor sârguincios, contemplarea în rugăciune și învățătură, ei, la fel ca fariseii, s-au concentrat asupra aspectelor minore din Lege și au neglijat ceea ce este cel mai important – dragostea, dreptatea și îndurarea (Lc 11,42). Fariseii și cărturarii nu au luat în considerare avertismentele și sfaturile lui Isus ca pe un apel la căință și convertire. În schimb, vor complota pentru a-l prinde pe Isus în discursul său, astfel încât să îl poată acuza într-un fel sau altul. „În ceea ce-l privește, Isus va continua să-i învețe pe discipolii săi și mulțimile natura adevăratei ucenicii” (Gadenz, The Gospel of Luke, 233). Fariseii și cărturarii manifestă exact opusul adevăratei ucenicii. Ei erau niște ipocriți care manifestau o formă de religiozitate, dar, în realitate, erau departe de Dumnezeu și îi conduceau și pe alții la rătăcire.

Scrisoarea către Efeseni

În următoarele două săptămâni, prima lectură zilnică va va fi luată din Scrisoarea către Efeseni. Scrisoarea a fost scrisă probabil în timp ce Paul era în arest la domiciliu în capitala Romei (60-62 d. Cr.). Aceasta reprezintă un mesaj de încurajare care îi învață pe creștinii din Efes despre planul lui Dumnezeu (Ef 1,3-23) și despre locul lor în cadrul acestuia ca moștenitori ale promisiunilor lui Cristos (Ef 2,1-10). Cristos, ne învață Paul, domnește acum în mod absolut peste toate lucrurile și acționează pentru a ne face părtași ai misiunii sale regale, preoțești și profetice în lume. Taina lui Cristos este, de asemenea, taina Trupului său, Biserica. “Biserica pe care [Paul] o descrie nu este nimic mai puțin decât Noua Creație a lui Dumnezeu prin Cristos (2,10, 15; 2Cor 5,17). Ea este o comunitate sfântă și universală care strălucește pentru o lume zdrobită de păcat. Viața ei izvorăște din Trinitatea dumnezeiască, deoarece membrii ei sunt transformați în copii ai Tatălui (1,5), Trup și Mireasa Fiului (5,22-32), și Templul Duhului Sfânt (2,21-22)” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 344).

Doamne Isuse, tu deții adevărata cheie a cunoașterii! Tu ai descuiat porțile cerului prin pătimirea, moartea, învierea și înălțarea ta. Călăuzește-mă spre aceste porți și îmbrățișează-mă cu iubire milostivă când voi ajunge în fața ta.

Cât de greu ne este este să recunoaștem ipocrizia din viața noastră! Suntem de obicei orbi la propriile noastre greșeli și foarte repede judecăm greșelile celorlalți. Ce îmi dezvăluie rugăciunea profundă sau de contemplație despre modul în care trăiesc, acționez, gândesc și vorbesc? Ale cui defecte minore mă grăbesc să le judec? De ce?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: