LECTURA I*
Iată, iubitul meu vine săltând peste munţi!
Citire din Cântarea Cântărilor 2,8-14
Aud glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munţi şi sărind peste coline! 9 Iubitul meu se aseamănă cu o gazelă sau cu puiul de cerb. Iată, el stă în spatele zidului, se uită la fereastră şi priveşte printre zăbrele! 10 Iubitul meu ia cuvântul şi-mi zice: “Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! 11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus. 12 Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat şi glasul turturelei se aude în ţinuturile noastre. 13 Smochinul şi-a îndulcit primele roade, iar viţa-de-vie în floare răspândeşte miros. Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! 14 Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfăţişarea ta din ascunzişurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău! Căci glasul tău este dulce şi înfăţişarea ta, plăcută”.

Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

LECTURA I
Domnul, regele lui Israel, este în mijlocul tău.
Citire din cartea profetului Sofonia 3,14-18a
Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! 15 Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău. 16 În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: “Nu te teme!”, şi în Sion: “Să nu-ţi slăbească mâinile!” 17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine, şi va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie, 18a ca în ziua adunării.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.11-12.20-21 (R.: 1a.3a)
R.: Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul; cântaţi-i o cântare nouă!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

11 Dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie.
12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire! R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru,
21 pentru că în el se va bucura inima noastră
şi în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa şi mântuirea neamurilor, vino şi ne mântuieşte, Doamne Dumnezeul nostru! (Aleluia)

EVANGHELIA
De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-45
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, sufletul meu Te dorește. Tu ești ajutorul și scutul meu. Inima mea se bucură și mă încred în Numele Tău sfânt.

„Călătoria” Noului Chivot

Evanghelia după Sfântul Luca o înfățișează pe Maria în capitolul de început drept Noul Chivot al Legământului. Ieri, am citit povestirea Bunei Vestiri, în care Arhanghelul Gabriel a vorbit despre Puterea lui Dumnezeu care o umbrea pe Maria. Acest lucru amintește de modul în care norul slavei lui Dumnezeu a umbrit vechiul Chivot al Legământului. În pasajul Evangheliei de astăzi, citim că Maria „s-a ridicat și s-a dus în grabă” în ținutul muntos al lui Iuda. Când a întâmpinat-o Elisabeta, Ioan a tresărit în sânul Elisabetei, iar Elisabeta a strigat de bucurie. “Acest lucru reflectă marele eveniment când David «s-a ridicat» și «s-a dus» cu Chivotul Legământului până în ținutul muntos al lui Iuda, chiar la Ierusalim, și acolo a țopăit de bucurie în fața Chivotului când procesiunea a intrat în oraș. Maria este Noul Chivot al Legământului. Chivotul cuprindea cele Zece Porunci (Cuvântul lui Dumnezeu), mana (pâinea din cer) și toiagul lui Aaron, marele preot. Isus, în sânul Mariei, era Cuvântul lui Dumnezeu, Pâinea din cer și adevăratul nostru Mare Preot” (Bergsma, New Testament Basics for Catholics, 95).

Tronul de Îndurare al Chivotului

Scopul vechiului Chivot al Legământului era să fie semnul prezenței Domnului Dumnezeu în mijlocul poporului său în timp ce acesta călătorea prin deșert. Capacul de aur al Chivotului era protejat de heruvimi sculptați și era numit „tronul îndurării” (kapporet) și „locul de ispășire”. În fiecare an, de Ziua Ispășirii, marele preot stropea cu sânge tronul îndurării pentru a ispăși păcatele poporului și pentru a-l readuce la comuniunea cu Domnul (Lev 16,1-34). În Scrisoarea către Romani (3,25), Paul îl identifică pe Isus drept Tronul îndurării și al ispășirii pentru păcatele noastre. Isus este Lăcașul viu al prezenței lui Dumnezeu și Cel prin care se realizează ispășirea păcatelor noastre prin sacrificiul propriului său Sânge (a se vedea Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 262). Ca Nou Chivot, sânul Mariei servește timp de nouă luni ca loc al Noului Scaun al Îndurării. În timp ce vechiul Chivot era semn al prezenței lui Dumnezeu, Noul Chivot nu conține doar semnul prezenței lui Dumnezeu, ci îl păstrează și îl hrănește pe Fiul lui Dumnezeu, întrupat în sânul ei. Dumnezeu și-a făcut cu adevărat Tabernacolul printre noi, în sânul Mariei!

Cântarea Fiicei Sionului

În lectura din Cartea profetului Sofonia, profetul îndeamnă poporul să strige și să cânte cu bucurie. El folosește expresiile „Fiica Sionului” și „Fiica Ierusalimului”. Aceste expresii sunt un mod de a personifica orașul Ierusalim și poporul său. Orașul Ierusalim este descris de profeți fie ca o fiică fecioară (Lam 1,15), fie ca o mamă (Lam 1:5-6). “Oricum ar fi, Ierusalimul este subiectul afecțiunii și grijii Domnului. El este chemat să se bucure în prezența Dumnezeului care trăiește în mijlocul său (Sof 3,14; Zah 2,10) și care vine să îl salveze din robie (Is 52,2; 62,11)” (Ignatius Catholic Study Bible: Minor Prophets, 124). Sofonia o prezintă pe Fiica Sionului ca pe o mireasă împărătească care își așteaptă soțul imperial să vină și să aducă mântuirea. Domnul este asemănat de profet cu un rege războinic care își reînnoiește dragostea și afecțiunea față de Ierusalim. Domnul, Mirele Rege și Războinic, își va aduna umila rămășiță în Cetatea Sfântă a Ierusalimului și îi va reda prosperitatea. Sofonia așteaptă ca comuniunea dintre Dumnezeu și poporul său să fie restabilită prin intermediul cultului liturgic adus în Sion (Ierusalim). Prin citirea imnului lui Sofonia în timpul Adventului, Biserica anticipă a doua venire glorioasă a Mirelui nostru Rege, care, prin prima sa venire, în trup, a asumat umila noastră natură umană.

Doamne Isuse, tu ai adus îndurarea în această lume decăzută. Trebuie să fiu și eu mai milostiv, așa cum Tatăl Ceresc este milostiv. Înmoaie-mi inima pentru a ierta mereu și pentru a acționa cu determinare în vederea unei adevărate reconcilieri cu cei din jur.

În rugăciune, sunt în stare să izbucnesc în cântece de bucurie? Ce a împlinit Dumnezeu în viața mea care constituie pentru mine un motiv de bucurie? Sunt recunoscător pentru succesul pe care l-am avut în afacerile mele? Accept principiul lui Isus: „Cui i s-a dat mult, mult i se va cere”?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: