LECTURA I
Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă.
Citire din Faptele Apostolilor 11,21b-26; 13,1-3
În zilele acelea, a fost mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba la Antiohia. 23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână în Domnul cu inimă neclintită. 24 El era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Astfel, o mare mulţime s-a adăugat la Domnul. 25 Atunci el s-a dus la Tars, ca să-l caute pe Saul. 26 Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat o mulţime numeroasă. În Antiohia, discipolii au fost numiţi pentru prima dată creştini. 13,1 În Biserica din Antiohia erau profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, cel numit Nigher, Luciu din Cirene, Manaen, cel care a fost educat împreună cu tetrarhul Irod, şi Saul. 2 În timp ce îi aduceau slujire lui Dumnezeu şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: “Puneţi-i deoparte, pentru mine, pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!” 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4.5-6 (R.: 2b)
R.: Domnul şi-a descoperit dreptatea înaintea popoarelor.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor. R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

5 Cântaţi Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa şi în cântări de psalmi!
6 Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 28,19a.20b
(Aleluia) “Mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, spune Domnul! Şi, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Aleluia)

EVANGHELIA
În dar aţi primit, în dar să daţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,7-13
În acel timp, Isus le-a spus apostolilor săi: “Mergând, predicaţi spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi! 9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! 11 Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi! 12 Intrând în casă, salutaţi! 13 Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi!”

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, pe măsură ce citesc Predica de pe Munte a Fiului tău, mă rog ca sămânța Cuvântului său să găsească în mine un pământ bun pentru a se dezvolta și a rodi. Ajută-mă să primesc Cuvântul tău, să mor față de mine însumi și să aduc rod pentru Împărăția ta.

Sarea pământului

După ce le-a anunțat discipolilor săi căile care conduc la fericire și binecuvântare în Noul Legământ, Isus vorbește despre chemarea și misiunea discipolilor săi. Dacă ucenicii vor practica Fericirile, ei vor fi sarea pământului. Ce înseamnă acest lucru? În lumea antică, sarea era folosită nu doar pentru a condimenta, ci și pentru a conserva alimentele. Peștele din Marea Galileii, de exemplu, era uscat și sărat în Magdala și putea fi transportat în locuri îndepărtate, precum Roma, fără să se strice. Numindu-i pe ucenicii săi sarea pământului, Isus indică faptul că ucenicii săi trebuie să condimenteze și să dea savoare lumii și să păstreze pacea Noului Legământ pe pământ. Într-o zi, asemenea peștelui sărat din Magdala, ucenicii lui Isus vor fi trimiși din Ierusalim și Galileea până la marginile pământului cu Evanghelia mântuirii. Dacă își vor pierde însă salinitatea, ei vor fi lipsiți de valoare și nu vor putea răspândi Evanghelia în întreaga lume. Există, de asemenea, o semnificație mai profundă în ceea ce privește sarea. Sarea era folosită și pentru a condimenta ofrandele de cereale sau de pâine din Templu (Lev 2,13). Sarea, adăugată la ofrandă, făcea din respectiva masă un legământ dintre Dumnezeu și cel care o oferea. Ca sare a pământului, ucenicii lui Isus trebuie să fie sarea care condimentează lumea, astfel încât întreaga lume să poată fi oferită lui Dumnezeu ca o jertfă plăcută. Dacă, însă, ei încalcă legământul și își pierd salinitatea, atunci ucenicii lui Isus nu vor putea sfinți lumea și nu o vor putea aduce lui Dumnezeu ca jertfă în Noul Legământ (vezi Pitre, Reflecții la Duminica a cincea din timpul obișnuit, Anul A).

Lumina Cuvântului

Dacă discipolii lui Isus vor practica Fericirile, atunci ei nu vor fi doar sarea pământului, ci vor fi și lumina lumii. Acest lucru este un ecou al vocației inițiale a lui Israel de a fi o lumină pentru națiunile păgâne (Is 42 și 49). Imaginile cu sarea, lumina și cetatea așezată pe munte se referă toate la Templul din Ierusalim. Sarea a asezonat sacrificiile din Templu, cele șapte lămpi ale Menorei au luminat sanctuarul, iar Ierusalimul este orașul așezat pe Muntele Sion. La fel ca sarea trimisă în lume din Galileea și uleiul de măsline, folosit la lămpi, a fost trimis în lume din Galileea. Ucenicii lui Isus vor condimenta lumea și o vor transforma într-o jertfă plăcută. Ei vor purta lumina Evangheliei până la marginile pământului și vor învinge întunericul și ignoranța provocate de păcat.

Fiul Mângâierii

Astăzi este comemorarea Sfântului Barnaba. Numele său real era Iosif, iar „Barnaba” era supranumele său (Fap 4,36). El era din tribul lui Levi și era originar din Cipru. Supranumele său, care i-a fost atribuit de către apostoli, înseamnă „fiul încurajării (sau al mângâierii sau al confortului)”. Cuvântul grecesc folosit pentru a traduce aramaica este paraklesis, care este înrudit cu paraclet. Acesta din urmă este un titlu pentru Duhul Sfânt (In 14,16, 26) și înseamnă avocat, consolator, mijlocitor și sfătuitor. Barnaba „se va ridica la înălțimea semnificației numelui său atunci când îi va încuraja pe creștinii din Ierusalim să îl primească pe fostul lor persecutor, Paul (Fap 9,26-27), iar mai târziu, când îl va convinge pe Paul să îl ajute să hrănească prima comunitate formată atât din evrei, cât și din păgâni, în Antiohia (Fap 11,22-26)” (Kurz, Faptele apostolilor, 92). Barnaba și Paul au adus o colectă de ajutorare victimelor foametei, din Antiohia pentru Biserica din Ierusalim (Fap 11,30). De asemenea, ei au fost însărcinați de Biserica din Antiohia să plece în prima lor călătorie misionară prin sudul Asiei Mici. Au lucrat împreună până la Conciliul de la Ierusalim din anul 49 d.Cr. După conciliu, au plecat separat în călătorii misionare, din cauza unui dezacord cu privire la luarea lui Ioan Marcu cu ei. Paul l-a luat pe Sila în a doua sa călătorie misionară, iar Barnaba l-a luat pe Marcu în Cipru. Se știu puține lucruri despre Barnaba după aceasta, dar tradiția afirmă că a fost martirizat la Salamina, în Cipru.

Doamne Isuse, mă rog să fiu sare și lumină. Ajută-mă să dau gust predicării Evangheliei tale și să luminez mințile celor din jurul meu cu lumina ta. Fie ca niciodată să nu-mi pierd salinitatea și să nu sting flacăra iubirii tale.

Cum condimentez lumea din jurul meu?

Păstrez pacea Noului Legământ și o promovez în lumea din jurul meu?

Mi-am pierdut savoarea: sunt ridicol, plictisitor, monoton și lipsit de gust în proclamarea Evangheliei?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: