ȘARPELE

Un misionar iezuit în India povestește o întâmplare relatată de propriul ei protagonist, un tânăr și curajos militar indian în serviciul Angliei, ca locotenent într-o companie din Cipayos:

„Ieri seară, când am sosit în tabără după un marș extenuant, eram atât de obosit și terminat, încât m-am trântit îmbrăcat așa cum eram în patul-litieră, fără a recita cele trei „Bucură-te, Marie” pe care le promisesem și pe care în fiecare dintre zilele precedente le recitasem.

Am adormit profund… Era miezul nopții când m-a trezit o scuturătură puternică. M-am ridicat și am aprins lanterna. Am avut senzația că nu eram singur. Am privit în jurul meu, însă nu am văzut nimic din ce mi-ar fi putut atrage atenția. Întrucât îmi era tare somn, am pus din nou capul pe pernă. Dintr-o dată, mi-am adus aminte de cele trei „Bucură-te, Marie” uitate. Mi-a părut rău că fusesem neatent și, făcând un efort, am sărit din pat și am început să le recit.

Abia începute însă, nu am putut să le continui. Cu groază și spaimă, ochii mei priveau fix la pat. De sub pătură ieșea un șarpe oribil. După creasta pe care o avea, am recunoscut că era o cobră capella, o specie dintre cele mai periculoase, a cărei mușcătură este mortală…

Monstrul își descolăcea încet inelele repugnante pe patul meu… Eu, pe moment, eram hipnotizat și paralizat de spaimă. Însă, înainte ca reptila să se întindă mai tare și să mă atace, am apucat spada și, dintr-o lovitură, i-am tăiat capul pe care-l ținea întins și intimida cu șuieratul său amenințător.

Văzându-mă salvat de la un atât de mare pericol, am înțeIes că îi datoram Maicii Domnului salvarea mea și m-am așezat în genunchi pentru a recita cele trei «Bucură-te, Marie»”.