SĂRUTURI DE DUS ȘI ÎNTORS

Unei perechi de soți, profund creștini, i-a murit o fiică – un copil extraordinar – la vârsta de 21 de ani. La sfârșitul înmormântării, tatăl îi mulțumește lui Dumnezeu, cu voce tare, pentru darul pe care i l-a făcut, de a se fi putut bucura de acea fiică timp de 21 de ani.

Mama, de asemenea, îi aduce mulțumiri lui Dumnezeu și spune, adresându-se Maicii Domnului:

– Măicuță sfântă, Paloma este deja mai mult a ta decât a mea. Îți cer doar un lucru: acum să-i înapoiezi tu toate săruturile pe care ți le-a dat, de-a lungul vieții sale, pe medalia pe care o purta la gât.

Cel care are nefericirea de a nu avea credință nu știe ce-i lipsește.

Cel care nu trăiește de acord cu credința pe care o are nu știe ce pierde.

Cel care are credință și luptă pentru a o trăi se bucură de o mare bogăție și trebuie să-i fie enorm de recunoscător lui Dumnezeu.