SATANĂ, NU MĂ DERANJA!
EVANGHELIA
Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,31-37
În acel timp, Isus a coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – şi îi învăţa în zilele de sâmbătă, 32 iar ei erau uimiţi de învăţătura lui, deoarece cuvântul lui era spus cu autoritate. 33 Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat şi striga cu glas puternic: 34 “Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. 35 Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: “Taci şi ieşi din el!” Atunci diavolul l-a trântit în mijloc şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău. 36 I-a cuprins teama pe toţi şi spuneau unii către alţii: “Ce fel de învăţătură este aceasta? El le porunceşte duhurilor necurate cu autoritate şi putere şi ele ies!” 37 Şi vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, așteptam cu nerăbdare acest moment de rugăciune. Vreau să zăbovesc lângă de tine, să fiu aproape de tine, să fiu sincer cu tine și cu mine însumi. Vreau să ascult cuvântul tău, să meditez asupra lui și să îl pun în practică. Mă încredințez harului tău, Doamne.
„Cuvântul lui era spus cu autoritate”
Oamenii din sinagogă erau uimiți pentru că Isus vorbea cu autoritate. În ce consta autoritatea lui? Nu era autoritar; mai curând, tot ceea ce spunea avea greutate. Acest lucru era în afara minunilor sale; era o realitate care ținea de felul lui de a fi. Oamenii aveau în mod firesc tendința de a crede și de a-l urma Isus, deoarece cuvintele și îndemnurile lui erau atât de adevărate și bune. A fost crezut atunci când a declarat că este calea, adevărul și viața (cf. In 14,6). Unii oameni, precum fariseii, au refuzat să creadă în el, dar au făcut un efort, deoarece a face acest lucru contrazicea atât rațiunea, cât și dorința inimii lor. Acolo unde a existat disponibilitate și deschidere continuă, s-a ajuns, în cele din urmă, la credință. În unele situații, ca în cazul primilor apostoli, aceasta s-a întâmplat imediat (The Public Life of Our Lord Jesus Christ, pag. 37-51).
Strigătul demonilor
Demonii au strigat cu glas tare: „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. Demonii nu sunt atotștiutori; numai Dumnezeu este. Cu toate acestea, ei fiind spirite, au o inteligență mai profundă decât noi și sunt mai conștienți de realitățile spirituale. Acești demoni au recunoscut ceea ce unii oameni nu au recunoscut; Isus era „Sfântul lui Dumnezeu”. Această întâlnire i-a îngrozit pe demoni. Ei au recunoscut în Isus o sfințenie care nu numai că îl făcea intangibil la atacurile lor, dar îi dădea și o autoritate de necontestat asupra lor. Într-un alt fragment evanghelic, demonii din posedatul din ținutul gherasenilor au cerut: „Te rog să nu mă chinuieşti!”. (Lc 8,28). Demonii au o putere reală și nu trebuie să ne jucăm cu ei prin activități precum ocultismul. Cu toate acestea, ei sunt neputincioși în fața lui Dumnezeu. Creștinul nu trebuie să se teamă de diavol și de cohorta lui atunci când este unit cu Cristos prin har.
„Taci şi ieşi din el!”
Isus a venit să-l salveze pe om din ghearele celui rău. Prin moartea și Învierea sa, Domnul a deschis omului porțile Cerului. Lucrarea sa mântuitoare începuse deja din timpul activității sale publice, prin iertarea păcatelor și eliberarea oamenilor de sub stăpânirea diavolilor. Isus a fost ferm și intransigent cu demonii. Deși le-a permis să intre în porci, i-a alungat întotdeauna din oameni (cf. Lc 8,32).
Doamne Isuse, îmi amintești continuu că „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie”. (Ps 23,4). Tu ești alături de mine ca să mă protejezi de orice rău, dar mai ales de răul spiritual. Te rog să mă izbăvești de ispite și de rele, ca să te pot urma către „pășunile verzi” ale Cerului (cf. Ps 23,2).
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi ruga și voi oferi o mică jertfă pentru convertirea celor implicați în practici de vrăjitorie și ocultism.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citiți „Patru tactici comune ale diavolului”, de Mons. Charles Pope.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: