SCOATEREA

În timpul domniei lui Filip al IV-lea, Spania a pierdut regatul Portugaliei și provinciile catalane din Rosellon, printre altele. În același timp, regelui îi veni să-și adjudece pomposul calificativ de Filip „cel Mare”. Ducele de Medinaceli comenta cu un ton de batjocură:

– Maiestatea Sa este asemenea gropilor: devin mari pe măsură ce li se scoate pământul afară.

Pe un rege sau pe un guvern, faptul de a-și pierde ținuturi nu îi face să crească. Din contră, îi sărăcește.

În ordinea spirituală, în perfecționarea noastră, lucrurile sunt diferite: cu cât mai mult ne golim de noi înșine, cu atât mai mult ne umplem de Dumnezeu. Aceasta este regula de aur a vieții creștine: „Trebuie ca el să crească, iar eu să mă micșorez” (In 3,30).

Trebuie să ne golim de noi înșine, de mândria noastră, de orgoliul nostru, de capriciile noastre… pentru a ne putea umple de Dumnezeu.

Sfântul Paul spunea: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20). Atunci când eu voi putea spune, într-adevăr, același lucru, voi fi atins perfecțiunea cea mai înaltă pe care omul o poate atinge. Modalitatea: negarea și uitarea de mine însumi, pentru ca doar Dumnezeu să conteze.