SCRISOARE PENTRU BUNUL DUMNEZEU

O bătrână locuia singură și resursele sale erau destul de limitate. Datora la chiria apartamentului 500 de euro, iar stăpânul casei o amenința că o va arunca în stradă.

Femeii îi trecu prin minte să scrie o scrisoare adresată chiar lui Dumnezeu. Ca destinatar, pe plic puse: „Bunului Dumnezeu. Direcția Generală a Poștelor”.

Când funcționarii de la oficiul postal au dat peste curioasa scrisoare, s-au decis să o citească. Suna astfel:

„Bunule Dumnezeu, știi deja că datorez 500 de euro la chirie și că mă vor arunca în stradă. Te rog, ajută-mă!”

Emoționați, au făcut o chetă. Au strâns 450 de euro. Imediat poștașul i-a încredințat bătrânii banii cu un virament din partea bunului Dumnezeu.

Ziua următoare, la același oficiu poștal apăru o altă scrisoare cu aceeași adresă.

Au deschis-o și au citit:

„Mulțumesc, bunule Dumnezeu. Știam că îmi vei trimite cei 500 de euro pe care-i datoram. Însă șmecherii ăia de la poștă și-au păstrat 50 pentru ei”.

Isus ne-a învățat să cerem chiar și „pâinea cea de toate zilele”. Însă ne-a învățat să ne gândim întotdeauna și la ceilalți. Când există un motiv clar pentru a nu te încrede, trebuie să știm să iertăm: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac” (Lc 23,34).