SCRISORI DE DRAGOSTE

Un tânăr era profund îndrăgostit de logodnica sa. Însă, după destul de mult timp de relații, ea l-a părăsit.

Câțiva ani mai târziu, se întâlnesc și au ocazia să stea de vorbă.

– De ce m-ai părăsit – o întreabă el. Nu credeam că voi suporta. Te iubeam atât de mult…! Nu puteam trăi fără tine.  Atunci când a trebuit să merg în armată am suferit enorm și-ți scriam în fiecare zi; uneori chiar de două ori pe zi…

– Tocmai de aceea – îl întrerupe ea. Mi-ai trimis atâtea scrisori, încât am sfârșit prin a mă căsători cu poștașul.

Atât dragostea umană, cât și dragostea divină se nasc și cresc pe baza relației. Totuși, nu este valabil orice fel de relație. Scrisorile nu sunt cel mai bun mijloc, este mult mai eficace prezența, relația personală. Este necesar să citim lucruri despre Dumnezeu și să auzim vorbindu-se despre el, însă este indispensabil să vorbim cu el.

Pentru a ne îndrăgosti, e nevoie să stăm cu cealaltă persoană; și să stăm singuri, nu în anonimat, ci în intimitate.