SE MOARE AȘA CUM SE TRĂIEȘTE

Socrate se pregătea să bea otrava, împlinind sentința care îl condamnase la moarte. În acel moment, unul dintre discipolii săi îi oferi o mantie luxoasă și bogată, ca să se acopere cu această ocazie atât de solemnă și tragică.

– Nu! refuză cu afecțiune Socrate. Aduceți-o pe aceea pe care am purtat-o întotdeauna pe umerii mei. Dacă mi-a folosit ca să trăiesc onest, îmi va folosi și ca să mor cu demnitate.

Socrate a murit așa cum a trăit: cu demnitate. Aici se află măreția sa. Ceea ce i-a folosit pentru a trăi, i-a folosit pentru a muri. Normal este să mori așa cum ai trăit. A ne gândi că în momentul morții ne vom schimba și că vom acționa în mod diferit de cum am trăit este iluzoriu.

Ceea ce nu este de folos în ceasul morții, cu atât mai puțin este de folos în timpul vieții. Cum aș vrea să fiu în ceasul morții mele? Aș vrea să fiu așa cum trăiesc acum? Aceasta este lumina trebuie să-mi călăuzească astăzi viața.