SECRETUL FERICIRII

Un domn neamț, intelectual și ateu, locuia în fața unei mănăstiri de călugărițe carmelite de clauzură. Îl deranja să le audă cântând și râzând în timpul momentelor lor de „recreație”.

Într-o zi, s-a dus la mănăstire și a cerut să vorbească cu superioara. I-a spus ceea ce îl surprindea pe el cel mai tare:

– Cum e posibil ca niște femei încă tinere, judecând după vocile și râsetele lor, să poată să se simtă mulțumite, să cânte și să râdă, închise între patru pereți?

– Ce anume este, după părerea dumneavoastră – a întrebat superioara -, ceea ce îl face fericit pe un om pe pământ?

– A iubi și a se ști iubit de către cel pe care-l iubește.

– Păi, tocmai acest lucru – replică superioara – îl au aceste femei: îl iubesc pe Domnul din toată inima lor, cu toate forțele lor și se știu iubite de către el mult mai mult decât sunt ele în stare să viseze. Pentru aceasta cântă și sunt fericite.

Acesta este izvorul celei mai mari fericiri de pe pământ: a iubi și a te ști iubit; și acest izvor este la îndemâna oricui vrea să bea din el.

Nu te mulțumi cu niște înghițituri. Bea din abundență din această iubire a lui Dumnezeu. Isus Cristos a venit ca lumea „ca să aibă viață veșnică și să o aibă din belșug” (In 10,10).