SEMNE DE LUAT ÎN SEAMĂ
EVANGHELIA
Acestei generaţii nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,29-32
În acel timp, pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui, Isus a început să le spună: “Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Căci aşa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie. 31 Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată, aici este unul mai mare decât Solomon! 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona”.
Cuvântul Domnului
Doamne, Tu i-ai vizitat pe copiii Tăi și le-ai vorbit prin cuvinte și fapte. Trimite asupra noastră Duhul tău, ca să putem recunoaște semnele tale și să pășim pe calea convertirii în acest timp al Postului Mare.
Trei semne
În Evanghelia de astăzi, Isus se referă la trei semne: semnul lui Iona, semnul lui Solomon și semnul propriei sale vieți și morți. Iona fusese trimis în orașul Ninive pentru a predica unui popor nelegiuit. Dumnezeu îl alesese pe Iona ca profet al său și îl transformase într-un semn pentru a comunica mesajul său. Împotriva tuturor așteptărilor, eforturile lui Iona au dat roade, deoarece poporul și-a examinat conștiința și a început să se căiască. Ei au deslușit semnul și au ascultat mesajul acestuia. Ce ar declanșa proclamarea lui Iona în propria noastră conștiință dacă l-am întâlni astăzi? Postul Mare reprezintă o perioadă în care Dumnezeu ne oferă semne care ne pot ajuta să ne examinăm gândurile, cuvintele, faptele și omisiunile. Postul Mare reprezintă un timp de convertire.
Semnul lui Solomon
Ce fel de semn a fost Solomon? De ce au venit alți suverani, cum ar fi regina din Sud să îl vadă? Solomon a fost un semn de înțelepciune, nu numai pentru timpul său, ci și pentru întreaga istorie, deoarece tradiția continuă să se refere la el ca fiind cel mai înțelept dintre regi. Înțelepciunea este cel mai nobil dar al Duhului Sfânt și îi permite unei persoane să descopere lumea așa cum o vede Dumnezeu și să fie docilă față de inspirația divină. Solomon a fost un semn de înțelepciune pentru generații întregi, iar Duhul dorește să lucreze prin semne asemănătoare și în viața noastră. În acest Post Mare, să ne rugăm pentru o mai mare atenție față de inspirația Duhului Sfânt.
Isus este semnul suprem
Isus explică faptul că nu intenționează să înlocuiască semnele străvechi ale lui Iona sau ale lui Solomon. De fapt, el a venit să împlinească semnele vechi și să arate desăvârșirea adevărului lor. Astfel, Isus reiterează necesitatea de a ne examina conștiința și de a ne căi și, ca și Solomon, el pune în evidență înțelepciunea celui care privește lumea prin ochii lui Dumnezeu. O „generație rea” care nu dorește să ia în seamă semnele anterioare nu va lua în seamă nici semnul care este Isus însuși – iată ce prevestește Isus. Aceasta înseamnă că singura modalitate de a beneficia de semnul Domnului, de jertfa sa plină de iubire și de glorioasa sa Înviere, este cultivarea atitudinii pe care vechile semne trebuiau să o pregătească pentru poporul lui Dumnezeu: conștientizarea nevoii de răscumpărare, dorința de a ne converti, intenția sinceră de a păși pe calea lui Dumnezeu. Dacă acestea vor fi și atitudinile noastre, atunci cuvintele și faptele lui Isus vor ajunge într-un teren fertil în inimile noastre. Și atunci vom înțelege și semnul Său și vom crede.
Doamne Isuse Cristoase, când mă însemn cu semnul crucii sau contemplu Răstignirea ta, îmi reamintesc ce te-a determinat să faci acest sacrificiu. După o vreme în care ai ajutat omenirea să își conștientizeze condiția și după ce ai semănat în noi dorința de răscumpărare, ai urcat pe Muntele Calvar pentru a obține mântuirea de care aveam nevoie. Îți mulțumesc și te preamăresc pentru că m-ai răscumpărat.
Doamne, astăzi, prin harul Tău, îmi voi examina conștiința căutând iertarea Ta și angajându-mă să mă convertesc. Acesta ar putea fi un prilej potrivit pentru mine pentru a mă pregăti pentru o spovadă bună în timpul acestui Post Mare.
Pentru o reflecție mai profundă:
Catehismul Bisericii Catolice Nr. 1427-1429
Isus cheamă la convertire. Această chemare este o parte esenţială a vestirii Împărăţiei: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Mc 1,15). În propovăduirea Bisericii, această chemare se adresează mai întâi celor care nu-l cunosc încă pe Cristos şi Evanghelia lui. Tocmai de aceea, Botezul este locul principal al convertirii prime şi fundamentale. Prin credinţa în Vestea cea Bună şi prin Botez , se renunţă la rău şi se dobândeşte mântuirea, adică iertarea tuturor păcatelor şi darul vieţii noi.
Dar chemarea lui Cristos la convertire continuă să răsune în viaţa creştinilor. Cea de-a doua convertire este o îndatorire neîntreruptă pentru întreaga Biserică: ea, „incluzând în sânul ei oameni păcătoşi, deopotrivă sfântă şi având mereu nevoie de purificare, practică neîncetat pocăinţa şi înnoirea” . Acest efort de convertire nu este doar o lucrare omenească. Este dinamismul „inimii smerite” (Ps 51,19), atrasă şi pusă în mişcare de har , ca să răspundă iubirii îndurătoare a lui Dumnezeu, care ne-a iubit cel dintâi.
Despre aceasta dă mărturie convertirea Sfântului Petru după tripla renegare a Învăţătorului său. Privirea de o nemărginită îndurare a lui Isus îi aduce lacrimile căinţei (Lc 22,61) şi, după învierea Domnului, tripla mărturisire a iubirii faţă de El . Cea de-a doua convertire are şi o dimensiune comunitară. Aceasta se arată în chemarea Domnului adresată unei întregi Biserici: „Converteşte-te!” (Ap 2, 5.16).
Sfântul Ambroziu spune referitor la cele două convertiri: în Biserică „există apa şi lacrimile: apa Botezului şi lacrimile Pocăinţei”.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: