LECTURA I
Oricine ar fi muşcat să privească spre el şi va trăi.
Citire din cartea Numerilor 21,4b-9
În zilele acelea, poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum. A vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: “Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustiu? Căci nu este pâine, nici apă şi ni s-a făcut silă de această hrană mizerabilă”. 6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului şerpi veninoşi: au muşcat poporul şi a murit multă lume în Israel. 7 Poporul a venit la Moise şi a zis: “Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi şerpii!” Şi Moise s-a rugat pentru popor. 8 Şi Domnul i-a zis lui Moise: “Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi”. 9 Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a pus pe un stâlp. Când şarpele muşca pe cineva şi acesta privea spre şarpele de bronz, trăia.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 77(78),1-2.34-35.36-37.38 (R.: cf. 7c)
R.: Să nu uitaţi niciodată de lucrările Domnului.

1 Ia aminte, poporul meu, la legea mea;
pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele!
2 Voi deschide gura mea în parabole,
voi descoperi enigmele din vechime. R.

34 Când Dumnezeu lovea de moarte, ei îl căutau,
se întorceau şi se îndreptau spre el.
35 Îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor
şi că Dumnezeu, Cel Preaînalt, este răscumpărătorul lor. R.

36 Dar îl înşelau cu gura
şi-l minţeau cu limba.
37 Inima lor nu era sinceră faţă de el
şi nu erau fideli faţă de alianţa sa. R.

38 Dar el, fiind îndurător, le ierta vinovăţia şi nu-i distrugea,
de multe ori şi-a potolit mânia
şi nu a dat drumul furiei sale în întregime. R.

LECTURA A II-A
S-a umilit pe sine; pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11
Fraţilor, Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. 8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. 9 Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, 11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm, căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea. (Aleluia)

EVANGHELIA
După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,13-17
În acel timp, Isus i-a răspuns lui Nicodim: “Nimeni nu a urcat la cer, decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. 14 Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. 16 Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, sunt copleșit de măreția și profunzimea iubirii Tale. Tu nu L-ai cruțat pe propriul tău Fiu, ci L-ai trimis în lume ca să moară pentru noi și să ne elibereze de blestemul străvechi al morții. Tu mă iubești cu o iubire veșnică. Ajută-mă să-ți răspund cu aceeași iubire.

Păcatul și mântuirea

Sărbătoarea de astăzi amintește atât descoperirea Adevăratei Cruci a lui Isus de către Sfânta Elena în anul 326 d. Cr., cât și recuperarea relicvei Crucii de la perși în anul 628 d. Cr. Aceste evenimente constituie contextul pentru contemplarea de astăzi a misterului Crucii, instrument al răscumpărării și mântuirii noastre. Prima lectură ne introduce în dinamica păcatului și a mântuirii. Poporul lui Israel a păcătuit murmurând și plângându-se în pustiu împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise. Pentru aceasta, ei au fost pedepsiți cu șerpi de foc, care i-au mușcat pe unii dintre oameni. Această pedeapsă i-a deșteptat pe oameni cu privire la păcatul lor și i-au mărturisit lui Moise: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta”. Drept răspuns, Moise a mijlocit pentru popor și s-a rugat pentru el. Domnul a avut milă de popor și i-a oferit un semn salvator. Dacă erau mușcați de un șarpe, trebuiau să privească la șarpele de bronz fixat pe un stâlp. Dacă făceau acest lucru, trăiau. „Imaginea este izbitoare: ei au fost forțați să privească o reprezentare a consecințelor propriului lor păcat și, prin aceasta, au fost salvați de pedeapsa meritată” (Prothro, The Bible and Reconciliation, 196).

Simbolul șarpelui de bronz

Simbolul șarpelui de bronz se referă la trecut, dar este și o prefigurare a ceva grandios din viitor. Șarpele de bronz ne face să ne gândim la șarpele străvechi din Grădina Edenului. Adam și Eva au ascultat minciunile șarpelui și, mâncând din fructul oprit, au fost mușcați, ca să spunem așa, de șarpele străvechi. Ei au atras blestemul morții asupra lor și asupra urmașilor lor. Când au fost confruntați de Dumnezeu cu privire la păcatul lor, au primit cu îndurare promisiunea unui Mântuitor. Dumnezeu a spus că șarpele va continua să-i muște de călcâi, dar într-o zi, unul dintre urmașii lor va zdrobi capul șarpelui (Gen 3,15). Șarpele de bronz indica, de asemenea, spre viitor. Isus, în Evanghelie, dezleagă misterul ascuns de veacuri: „După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului”. Așa cum simbolul morții (șarpele de bronz) a devenit un instrument de viață și vindecare, instrumentul morții lui Isus (crucea) va deveni instrumentul de viață și mântuire. Șarpele de bronz nu conținea nicio putere magică; era doar un simbol. Privind la șarpele de bronz, poporul lui Dumnezeu și-a manifestat credința și încrederea în Dumnezeu și în promisiunea Sa. La fel, noi privim cu credință spre Cristos cel Răstignit. Acesta ne eliberează de pedeapsa meritată pentru păcat. „Totuși, contemplând crucea, privim și noi la o imagine a consecințelor propriilor noastre păcate” (Prothro, The Bible and Reconciliation, 196-197).

Cristos răstignit

Împreună cu Sfântul Paul, noi îl proclamăm pe Cristos răstignit: Cristos a murit și a înviat pentru mine. Crucea nu poate fi o piatră de poticnire pentru noi; mai curând, ne descoperă puterea lui Dumnezeu asupra noastră. Ea ne dezvăluie iubirea Sa. “Secole după Paul vedem că în istorie a fost Crucea cea care a triumfat și nu gândirea care i s-a opus. Cel Răstignit este Înțelepciunea, pentru că el arată cu adevărat cine este Dumnezeu, adică o forță a iubirii care a mers până la Cruce pentru a salva pe toți oamenii. Dumnezeu folosește căi și mijloace care nouă ni se par, la prima vedere, a fi doar slăbiciuni. Cel Răstignit dezvăluie, pe de o parte, fragilitatea omului și, pe pe de altă parte, adevărata putere a lui Dumnezeu, și anume iubirea: această iubire total gratuită este adevărata înțelepciune” (Benedict al XVI-lea, 29 octombrie 2008). Înțelepciunea Crucii călăuzește acțiunile noastre, deoarece ne învață calea umilinței; tăria Crucii ne dă putere deoarece ne introduce în fragilitatea renunțării; sângele Crucii ne curăță deoarece este instrumentul răscumpărării noastre. Îmbrățișăm astăzi crucea noastră de zi cu zi și pășim pe urmele Celui Răstignit.

Doamne Isuse, Tu ai fost înălțat pe cruce pentru iertarea păcatelor și pentru a ne împăca cu Tatăl. Ai fost nevinovat, și totuși condamnat . Ai fost fără păcat, dar ai suportat păcatele noastre. Fă-mă părtaș la o parte din suferința ta, astfel încât ca să mă pot bucura și de măreția Ta.

Ce văd când privesc crucifixul? Mânia lui Dumnezeu? Efectul păcatului meu? Iubirea lui Dumnezeu?Pot să-mi rezerv timp să contemplu crucifixul și să-i cer lui Dumnezeu să-mi dezvăluie profunzimea iubirii Sale față de mine?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: