SERVICIU RAPID

Era într-un colegiu un copil de șapte sau opt ani, destul de  mic de statură și nu cu mult apetit. Într-o zi, la micul-dejun, s-a așezat la aceeași masă cu un profesor. Profesorul încerca să-l facă să mănânce aducându-i tot felul de motive. În cele din urmă, fiind terminate toate argumentele avute la îndemână,  încercă să-l atingă în amorul propriu.

– Acum – îi spune – înțeleg eu de ce nu crești. Cum să crești dacă nu mănânci? Eu am mâncat mult, de aceea am crescut atâta. 

Iar puștiul, cu mare aplomb și convingere, îi replică:

– Păi, ieri am mâncat totul și nu am crescut deloc. 

În sfințirea noastră, răbdarea cu noi înșine este o  virtute fundamentală. Fructul are nevoie de timp ca să se coacă. Persoanele, de asemenea. E nevoie de har ceresc, de timp și de efort din partea noastră.

În relația cu Dumnezeu, în rugăciune și în viața de pietate, este absolut necesară perseverența.