SFÂNTA FAMILIE
EVANGHELIA*
Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, părinţii lui Isus l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: “Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: “o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon, şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să îndeplinească obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţele sale şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 “Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” 33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: “Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” 36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit totul după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Cuvântul Domnului
* forma prescurtată:
EVANGHELIA
Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22.39-40
Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, părinţii lui Isus l-au dus la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Cuvântul Domnului
Doamne, fă-mă conștient de prezența ta lângă mine și în mine. Vreau să îmi potolesc inima, să-mi liniștesc gândurile frenetice și să-ți pot ascult vocea.
O familie obișnuită, dar extraordinară
A doua Persoană a Preasfintei Treimi, Fiul întrupat al lui Dumnezeu, a ales să locuiască într-un orășel din Nazaret împreună cu Maria și Iosif. Nimeni nu-și poate imagina o familie mai specială, și totuși, în multe privințe, ei erau atât de obișnuiți. Nu era nimic extravagant în viața lor. Iosif era tâmplar, Maria, o menajeră ca multe altele. Când Isus a venit pe Pământ, ar fi putut alege orice loc din lume de sorginte nobilă sau cu un trecut interesant. Cu toate acestea, a ales o familie săracă și simplă în care să se nască. Nu trebuiau să urmeze tradițiile pământești pentru a-l dedica pe Isus Domnului, dar au făcut-o. Isus a urmat legile obișnuite, a studiat Scripturile așa cum a fost învățat de părinții săi, s-a jucat, a dormit și și-a îndeplinit sarcinile. El a experimentat tot ceea ce înseamnă să fii fiul unei familii omenești. A preluat natura noastră pentru a o încredința Tatălui; iar Maria și Iosif, în simplitatea lor, au făcut parte din această misiune extraordinară.
Sărac, pentru ca noi să ne îmbogățim:
Doi porumbei era ceea ce ofereau familiile sărace în cadrul ceremoniei rituale de consacrare. Isus, Regele Gloriei, încă de la nașterea sa, s-a asociat cu ofrandele celor săraci. Nu sărăcia Sfintei Familii este cea pe care o prețuim, ci complexitatea darului pe care l-au oferit în cadrul acelei consacrări. Sărăcia lor ne ajută să înțelegem că bogățiile noastre trebuie să fie înțelese ca mijloace pentru a obține cea mai mare avere dintre toate, Împărăția iubirii, care s-a manifestat în momentul în care Maria a cuprins Pruncul în brațele sale. Întregul plan de mântuire a fost dezvăluit lui Simeon și Anei, ascuns în spatele unei simple ofrande de doi porumbei.
Copilul creștea…
Dumnezeu a dorit familia umană ca pe o școală a iubirii și comuniunii, în care membrii ei pot crește, prin bunăvoința lui, puternici și înțelepți. Potrivit Catehismului, „familia este comunitatea în care, încă din copilărie, se pot învăța valorile morale, se poate începe a-l cinsti pe Dumnezeu și a folosi corect libertatea. Viața de familie este o inițiere în viața de societate” (CBC 2207). Isus s-a născut într-o familie pentru a ne învăța ce înseamnă a fi om și pentru a sfinți viața de familie. Fiecare familie a zilelor noastre reprezintă o Biserică familială (cf. Lumen Gentium 11).
Doamne Isuse, ajută-mă să te pot descoperi astăzi în simplitatea vieții mele. Vreau să îți ofer tot ceea ce sunt, adică propria mea sărăcie, și să accept să mă copleșești cu harul tău. Îți mulțumesc pentru darul dragii mele familii.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, te rog să-mi descoperi modul în care pot să-mi exprim dragostea, slujirea sau recunoștința față de membrii propriei mele familiei.
Reflectați asupra Fericirilor (Mt 5), ca mod de a trăi în spirit de dăruire față de Dumnezeu, așa cum au trăit Isus, Maria și Iosif.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: