SFÂNTA MEA VOINȚĂ A LUI DUMNEZEU

O tânără, deja nu prea tânără, se oprea în fiecare zi în fața unei statui a Fecioarei Maria de pe Muntele Carmel. Vorbea cu voce tare și se putea vedea mult interes în rugăciunea sa.

Unul dintre ministranți, care o vedea zi de zi, era curios să afle ce anume spunea în rugăciunile sale. Se ascunse în spatele statuii și se puse pe ascultat. Ajunse femeia, iar băiatul auzi că repeta:

– Ce vrea Dumnezeu de la mine, preasfântă Fecioară, să mă căsătoresc sau să fiu măicuță?

Ministrantul, șmecher ca orice bun ministrant, răspunse:

– Măicuță!

Iar cea care se ruga, supărată, reluă, adresându-se Pruncului Isus:

– Taci, copile, că vorbeam cu Mama ta!

Cât de greu ne este să fim sinceri cu Dumnezeu! Ce ușor este să ne înșelăm! Avem nevoie de curaj pentru a căuta, cu sinceritate, voința lui Dumnezeu, și nu a noastră.

Pentru a-l urma pe Isus, trebuie să renunțăm la noi înșine.