SFAT INFERNAL

Se spune că, odată, Satana i-a convocat la o mare adunare pe toți demonii – Congres infernal -, cu scopul de a discuta asupra mijloacelor cele mai potrivite pentru a-i înșela pe oameni. S-a ridicat un demon și a spus:

– Cel mai bine ar fi să-i convingem pe oameni că Dumnezeu nu există.

Propunerea nu plăcu deloc adunării.

– Chiar dacă le-am spune că nu există Dumnezeu – explică Satana -, este atât de evident că există, încât nu ne-ar crede.

– Am putea să le spunem – interveni alt demon – că nu există infern.

Satana interveni din nou:

– Chiar dacă am ajunge să-i convingem că nu există infern, vor continua să creadă în paradis și să-l dorească.

Ridicându-se în picioare, un demon bătrân spuse cu solemnitate:

– Ei bine, s-a insinuat cât de greu este a le scoate din cap oamenilor idei atât de clare precum Dumnezeu, cerul, infernul, sufletul… Să-i lăsăm cu ideile lor. Să căutăm să-i convingem că viața este foarte lungă, că au destul de mult timp, că nu este nicio grabă să se îngrijească și să se ocupe de mântuire și de sfințire.

Un ropot de aplauze primi această propunere. Mulți demoni au venit imediat pe pământ cu această propagandă. Reușita a fost și continuă să fie extraordinară.

„După aceea” și „mâine” au făcut și fac mai multe pagube în suflete decât dușmanii clasici: lumea, demonul și carnea.

Lucrurile bune pe care nu le facem aproape niciodată nu se întâmplă pentru că nu vrem să le facem, ci pentru că le lăsăm pentru după aceea.

Cel care se pornește pe calea lui „după aceea” de obicei sfârșește pe drumul lui „niciodată”.