SFINȚENIE SI BUCURIE

Anumite rugăciuni ale noastre adresate lui Dumnezeu Tatăl, pe lângă a-l înduioșa, cu siguranță îl fac și râdă. Aceasta, îmi imaginez, s-a întâmplat cu o fetiță de nouă sau zece ani care se ruga astfel: 

– Doamne, fă ca cei răi să fie buni, iar cei buni să fie veseli și simpatici.

Bucuria este o virtute profund creștină. Sfânta Tereza spunea că „un sfânt trist este un trist sfânt”. Evanghelia este tocmai „vestea bună”, „vestea bucuroasă”,  marea noutate că Dumnezeu mă iubește. Dacă nu suntem veseli e pentru că nu trăim în profunzime credința noastră; nu savurăm iubirea divină. Sfântul Paul îi sfătuia pe coloseni (4,6): „Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, cu un dram de sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia în parte”. O, de am ști să contagiem cu bucurie autentică și abundentă această lume tristă!