– Doctore – îi spune un pacient medicului său –, am o mare problemă.

– Ce ai, omule?

– Sforăi foarte tare atunci când dorm.

– Și e limpede că soția ta se supără, pentru că o trezești.

– Nu, nu e asta. Eu sunt necăsătorit și dorm singur.

– Aha, atunci nu e nicio problemă.

– Nu e nicio problemă? Păi, din cauza asta am fost dat afară deja de la cinci locuri de muncă.

 

Locul de muncă nu este un loc potrivit pentru dormit, iar dacă se sforăie, pe lângă faptul că este nepotrivit, este și riscant. Cu excepția cazului când cineva este plătit pentru că sforăie.

A dormi la lucru este semn de slabă dăruire în muncă. Cu cât mai mică este dăruirea, cu atât mai mari sunt oboseala și plictiseala pe care le produce.

Atunci când cineva visează la alt lucru pe care l-ar putea face și nu pune suflet în ceea ce face, își amărăște viața. Satisfacția în muncă este, în mare parte, mai degrabă consecința dăruirii decât a tipului de muncă.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014