ȘI ALE MELE

O mamă se duse cu fiul ei de cinci ani la Liturghie. La sfârșitul Liturghiei se apropie să se roage în fata unui crucifix față de care avea o devoțiune aparte. Era o reprezentare foarte realistă, un Cristos care exprima întreaga cruzime a patimii. Era la mică distanță de sol, ca să poată fi atins și sărutat de credincioși.

În timp ce ea se ruga, copilul privea la crucifix. La un moment dat, o întrebă pe mama sa:

– Mamă, e mort?

– Da, spuse mama.

– Dar cine a făcut aceasta?

– Păi… păcatele noastre.

– Și ale mele?

Mama ezită putin, deoarece nu era sigură ce să răspundă. În cele din urmă, se decise:

– Da, fiule, și ale tale.

După un moment de tăcere, copilul se apropie de picioarele Răstignitului, le sărută și spuse:

– Iartă-mă, Isuse!

Isuse al meu, prețul pe care l-ai plătit a fost destul de mare! Nu lăsa să mă pierd sau să mă despart vreodată de tine!