Doi pensionari nu mai contenesc în a povesti isprăvi de-ale nepoților.

– Al meu are șase ani și deja știe să citească, să cânte la vioară și să picteze.

– Păi, al meu are șase luni și deja știe cât de scumpă este viața: că impozitele cresc și că pe zi ce trece sunt tot mai puține locuri de muncă.

– Ei, asta-i prea de tot! Pe ce te bazezi când spui asta?

– Pe faptul că plânge încontinuu: zi și noapte.

 

Înaintea panoramei pe care o observă bunicul, i se pare normal ca nepotul să plângă zi și noapte. Ce lume lăsăm celor care vin după noi?

Lumea niciodată nu a stat bine, iar astăzi nu stă mai bine ca altădată. Impresia pe care o creează este aceea că am pierdut Nordul și mergem în derivă. Societatea a respins valorile creștine și nu mai rămâne nimic de care să se prindă. Precum odinioară în Roma decadentă, se aduce cult viciului.

În fața acestei panorame, noi, creștinii, nu putem dezerta de la credința noastră. Ar fi pesimism să dezertăm de la un adevăr fundamental: Cristos a învins răul, păcatul și moartea.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013