SLUJITORUL MEU TREBUIE SĂ MĂ URMEZE!
LECTURA I
Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,6-10
Fraţilor, eu vă spun aceasta: cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie, dar cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate. 7 Să dea fiecare aşa cum a hotărât în inima sa: nu cu amărăciune sau cu silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie! 8 Iar Dumnezeu poate să prisosească în voi orice fel de har, aşa încât, având totdeauna şi pretutindeni tot ce vă trebuie, să prisosiţi în orice faptă bună, 9 după cum este scris: “A împărţit, a dat săracilor; dreptatea lui rămâne în veci”. 10 Cel care dă sămânţă semănătorului şi pâine ca hrană vă va dărui şi va prisosi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.5-6.7-8.9 (R.: 5a)
R.: Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut.
1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile sale.
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.
5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit pe vecie. R.
7 El nu se teme de zvonurile rele,
inima lui e gata şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este neclintită, nu are nicio teamă,
până când îi va vedea împrăştiaţi pe asupritorii săi. R.
9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) “Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. 26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, inspiră-mă să caut și să înțeleg ce pot face în favoarea celor săraci din comunitatea mea. Nu permite să fiu egoist cu timpul sau cu resursele mele și nici să caut recunoașterea celorlalți sau onoruri pământești pentru faptele bune pe care le săvârșesc.
Slujitorii lui Isus
Evanghelia rezervată pentru sărbătoarea Sfântului Laurențiu ne oferă un model pentru viața creștinească. Aceasta nu reprezintă altceva decât împărtășirea morții și învierii lui Isus. Isus a murit pentru noi toți. El și-a dat viața pentru ca noi să putem trăi. Ucenicii lui Isus „participă la această dinamică salvatoare prin reproducerea acestui tipar de sacrificiu iubitor de jertfire de sine” (Wright și Martin, The Gospel of John, 223). „Așa cum o sămânță trebuie să se descompună înainte de a încolți pentru o viață nouă, tot așa Isus a trebuit să îndure moartea pentru a ne oferi viața veșnică. Acest principiu rămâne valabil și pentru ucenici, care trebuiau să moară pentru ei înșiși pentru a obține plinătatea vieții din partea lui Dumnezeu și pentru a deveni canale de salvare pentru ceilalți” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 186). A urî viața pentru această lume înseamnă a fi detașați definitiv de păcat și de toate lucrurile din această lume care ne pot îndepărta de Dumnezeu și ne pot face să ne răzvrătim față de Dumnezeu (a se vedea Wright și Martin, The Gospel of John, 223).
Sfântul Laurențiu
Laurențiu a fost unul dintre cei șapte diaconi din Roma din timpul domniei și persecuției împăratului roman Valerian (a domnit din 253 până în 260 d. Cr.). Când Papa Six al II-lea a devenit Papă în 257, l-a hirotonit pe Laurențiu ca diacon. Mai târziu, papa l-a numit pe Laurențiu arhidiacon al Romei. Când papa a fost martirizat pe 6 august 258, a profețit că Laurențiu va urma în curând. După moartea lui Sixt, prefectul roman a cerut ca Laurențiu să predea tezaurul Bisericii. Sfântul Ambrozie ne spune că Laurențiu a cerut trei zile pentru a aduna tezaurul. În loc să adune obiectele de valoare ale Bisericii, Laurențiu a început să le vândă pentru a împărți banii săracilor. Laurențiu s-a întors la prefect după trei zile cu săracii și bolnavii din orașul Roma. El a spus: „Aici sunt comorile Bisericii. Vedeți, Biserica este cu adevărat bogată, mult mai bogată decât împăratul”. Din această cauză, Laurențiu a fost condamnat la moarte. Este posibil să fi fost decapitat, precum Papa Sixt, dar tradiția susține că a fost condamnat să fie pârjolit pe un grătar. Ni se spune că și-a păstrat simțul umorului în timpul martiriului său și a ironizat călăii spunându-le că ar trebui să-l întoarcă, deoarece a fost făcut pe o parte. Laurențiu a dat dovadă de o mare atenție față de cei săraci, a fost generos în slujirea sa plină de caritate față de Biserica Romei și a rămas fidel episcopului Romei. După cum a afirmat Papa Leon cel Mare: „Flăcările nu au putut învinge iubirea lui Cristos și focul care ardea în exterior era mai puțin aprins decât cel care ardea în interior” (Leon cel Mare, Omilia 85). Este sfântul patron al bucătarilor, al gastronomilor și al comedianților.
Dumnezeu îl iubește pe cel care oferă cu bucurie
Prima lectură a fost aleasă pentru că reprezintă un îndemn al sfântului Paul adresat corintenilor de a fi generoși în a dona pentru colecta pe care o organiza pentru Biserica aflată în suferință la Ierusalim. Paul le reamintește corintenilor că Dumnezeu este izvorul tuturor binecuvântărilor și că pot avea încredere că va avea grijă de ei dacă vor împărți cu generozitate cu ceilalți. Ei au primit darul minunat al lui Cristos, al mântuirii, și trebuie să fie ei înșiși generoși. „Pentru că dăruirea caritabilă este ea însăși un gest de „dreptate” (9,9) care reflectă harul transformator pe care l-au primit” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters: An Introduction, 139). Prin contribuția făcută Bisericii din Ierusalim, corintenii arată că sunt membri ai aceluiași Trup al lui Cristos. Nu există nicio diviziune între evrei și păgâni în Împărăția lui Dumnezeu, a Noului Legământ, inaugurată de Isus Cristos. „Neamurile au primit o parte din potențialul spiritual al Israelului și acum împărtășesc, în schimb, alte resurse” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters: An Introduction, 140). Paul le reamintește corintenilor că: „darurile lor pline de bunăvoință trebuie să izvorască dintr-o inimă bucuroasă, nu dintr-una care ezită sau se rușinează de acest dar (Dt 15,10). Cei care oferă cu reținere se arată a fi atașați de bogăția lor; donațiile lor, însemnate sau nu, rămân astfel deșarte în ochii lui Dumnezeu” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 323). Caritatea generoasă este o ofrandă plăcută lui Dumnezeu și va fi răsplătită cu prisosință: „Generozitatea plină de sacrificiu este recompensată din belșug de Dumnezeu, care întrece darurile noastre pământești cu binecuvântări care sunt veșnice” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 323-324).
Doamne Isuse, tu ești modelul suprem de generozitate și dăruire. Ai renunțat la tot pentru ca eu să mă bucur de viața dumnezeiască. Tu ai dăruit totul, fără rezerve, iar eu trebuie să fac, la rândul meu, același lucru, cu generozitate.
În acest an, am fost generos față de săraci?
Față de ce sunt atașat sau ce mă împiedică să fiu mult mai generos?
Sunt generos sau reținut și zgârcit în a oferi?
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: