SMERENIA CONDUCE LA MĂRIRE
LECTURA I
Îndurarea îmi place, nu jertfa.
Citire din cartea profetului Osea 6,1-6
Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci el ne-a sfâşiat, şi el ne va vindeca, el ne-a lovit, şi el ne va lega. 2 Ne va face să trăim după două zile şi, a treia zi, ne va ridica şi ne va face să fim în faţa lui. 3 Să-l cunoaştem, să urmărim să-l cunoaştem pe Domnul! Ca revărsatul zorilor, sigură este ieşirea lui: va veni ca ploaia timpurie la noi şi ca ploaia târzie care udă pământul. 4 Ce să-ţi fac, Efraim? Ce să-ţi fac, Iuda? Îndurarea voastră este ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede. 5 De aceea, îi voi lovi prin profeţi, îi voi ucide prin cuvintele gurii mele şi judecata ta va ieşi ca lumina. 6 Căci îndurarea îmi place, nu jertfa, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.18-19.20-21 (R.: cf. Os 6,6)
R.: Îndurare vreau, şi nu jertfă!
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce,
arderile de tot nu te-ar mulţumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.
20 În bunătatea ta, Doamne, fă bine Sionului
şi reclădeşte zidurile Ierusalimului!
21 Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de dreptate,
arderile de tot şi ofrandele;
atunci ţi se vor oferi viţei pe altarul tău. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ps 94(95),8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile voastre, ci ascultaţi glasul Domnului!
EVANGHELIA
Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit vameşul, nu fariseul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,9-14
În acel timp, Isus a spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii: 10 “Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig». 13 Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, de multe ori îmi semnalezi cele două căi aflate în contradicție și pe care le pot alege: calea egoismului și a mândriei care mă duce la moarte și calea iubirii și a smereniei care conduce la viață. Învață-mă să aleg întotdeauna calea care mă conduce la viața împreună cu tine.
Osea ne învață cu privire la sacrificiu și îndurare
Lecturile de astăzi continuă tema de ieri: Dumnezeu dorește iubirea noastră mai mult decât sacrificiile de animale din Legea Veche. Dorește ca noi să îl cunoaștem și să intrăm într-o alianță cu el. Dorește să imităm iubirea sa milostivă mai mult decât să oferim arderi de tot și sacrificii de animale. În prima lectură, Dumnezeu găsește vinovată pietatea a lui Israel (Efraim) și a lui Iuda. Ofereau jertfe, dar acest mod de a se raporta la Domnul apărea și dispărea ca un nor de dimineață sau ca roua dimineții. Adevărata iubire, în schimb, rămâne și ne conduce la comuniunea cu Dumnezeu, care nu respinge inima smerită. A doua temă pe care o introduce Osea este cea a îndurării. Osea știe că se apropie ziua judecății lui Dumnezeu. El folosește imaginile zorilor și ale ploii de primăvară pentru a descrie venirea Domnului. Așa cum tânjim să vedem ziua și așa cum tânjim după ploaie pentru a uda pământul, tot așa tânjim după Dumnezeu. Dumnezeu este cel care ne va vindeca și ne va pansa rănile; el este cel care va șterge fărădelegile noastre, ne va spăla de orice vină și ne va curăța de păcate; Domnul este cel care ne va învia.
O jertfă de laudă
Ultima parte a Psalmului 51, scrisă probabil în timpul exilului, așteaptă momentul în care Dumnezeu va fi din nou mulțumit de jertfe, de arderi de tot și de celelalte sacrificii. Ca și păcătoși, avem nevoie de un mijlocitor. Nu ne putem purifica singuri. Iar bunele noastre intenții nu sunt suficiente. Noul Testament ne dezvăluie că Isus Cristos, prin dăruirea vieții sale, realizează medierea desăvârșită a sacrificiului în favoarea noastră. Biserica împărtășește sacrificiul lui Cristos: pe pământ, Biserica oferă sacrificiul compasiunii sufletești și al renunțării; în ceruri, ea oferă jertfa de laudă, jertfa slavei învierii spre preamărirea lui Dumnezeu.
O inimă căită și smerită
Parabola din Evanghelia de astăzi ne oferă un exemplu de inimă smerită în atitudinea vameșului. Isus avea un public țintă: cei siguri de corectitudinea lor. Fariseul ilustrează această atitudine plină de mândrie. Fariseul crede, în mod greșit, că esența împlinirii Legii constă în manifestări exterioare – fapte precum postul de două ori pe săptămână și achitarea zeciuielii. El crede că este îndreptățit prin ceea ce face și realizează. Nu îi mulțumește lui Dumnezeu pentru îndurarea sau darurile sale, ci mai degrabă amintește faptul că el este diferit de restul oamenilor și mai bun decât ceilalți. Aceasta nu este o rugăciune adevărată! De fapt, Evanghelia spune că s-a rugat pentru el însuși! Cuvintele fariseului sunt doar gânduri despre sine care au ca scop înălțarea și glorificarea lui personală înaintea lui Dumnezeu. Vameșul s-a apropiat de Dumnezeu într-un mod diferit. Capul îi era plecat, ochii ațintiți în jos și își înalță doar inima către Dumnezeu printr-o rugăciune sinceră: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Vameșul nu a folosit cuvinte multe și inutile în rugăciunea sa. Dumnezeu știe de ce avem nevoie chiar înainte de a-i cere. Ca un Tată iubitor, Dumnezeu oferă copiilor săi tot ce au nevoie pentru a ajunge la El și pentru a avea parte de mântuire.
Doamne Isuse, nu îți pot oferi decât jertfa vieții mele ca jertfă pe care să o prezinți Tatălui. Unesc jertfa mea cu a ta, cerându-ți cu umilință să transformi nevrednica mea jertfă. Învață-mă să mă rog așa cum trebuie și să conștientizez că sunt mântuit doar prin harul tău și prin colaborarea mea cu el.
Cum pot pune în practică și astăzi virtutea smereniei?
Înțeleg cine sunt și cine sunt chemat să fiu în raport cu Dumnezeu și cu frații și surorile mele?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: