SMERENIE ȘI CREDINȚĂ: TEMELIE CA DE CATEDRALĂ
EVANGHELIA
Doamne, chiar şi căţeii mănâncă sub masă firimiturile copiilor!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,24-30
În acel timp, Isus ridicându-se de acolo, a venit în ţinutul Tirului şi Sidonului şi a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu ştie; însă nu a putut să rămână ascuns, 25 căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el şi, venind îndată, a căzut la picioarele lui. 26 Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei. 27 El i-a spus: “Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 28 Dar ea i-a răspuns: “Doamne, chiar şi căţeii, sub masă, mănâncă din firimiturile copiilor”. 29 El i-a spus: “Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieşit din fiica ta!” 30 Şi, plecând acasă, a găsit fiica culcată în pat şi diavolul ieşise din ea.
Cuvântul Domnului
Doamne, vin astăzi înaintea Ta pentru a învăța lecția de credință pe care dorești să mă înveți. Vreau să învăț să fiu răbdător atunci când îmi testezi credința. Știu că nu vrei decât să o faci să crească și să aducă mai mult rod în viața mea. Prin această rugăciune doresc să ajung să mă încred mai mult în Tine și să te iubesc așa cum meriți să fii iubit. Doamne, fă ca credința mea să fie vibrantă și perseverentă.
Căutați cele de sus!
Domnul este aproape de noi în suferințele noastre. În fragmentul evanghelic de astăzi, o tânără suferea de posedare demonică, iar mama ei suferea împreună cu ea. Totuși, ceea ce ne frapează cel mai mult în acest fragment este faptul că Domnul adaugă, inițial, suferință la suferința mamei, mustrând-o. Pare atât de ieșit din comun, atât de ciudat pentru cel care este „blând și smerit cu inima”, care e atât de diferit de Isus cel blând, care rămâne mereu sensibil la nevoile celorlalți. Cu toate acestea, Domnul tocmai era pe punctul de a-i conferi cel mai mare dar care i se putea oferi oricărei ființe umane: darul mântuirii reprezentat aici de vindecarea fiicei sale.
Pentru că darul era atât de mare, vasul care urma să-l primească trebuia să fie „pregătit”.
Emoții, nimic mai mult decât emoții
Este important să ne amintim două principii cu privire la emoțiile sau sentimentele noastre. În primul rând, nu trebuie să le tratăm ca și cum ar fi busola infailibilă a vieții noastre spirituale. În al doilea rând, absența lor nu înseamnă că Domnul ne-a abandonat. Putem uita cu ușurință aceste două principii și să ne urmăm orbește sentimentele, convingerile și capriciile. Putem confunda în mod greșit sentimentele cu credința. Această femeie credincioasă arată în mod minunat atitudinea pe care trebuie să o adoptăm. Exemplul ei de umilință în fața „mustrării” aparent ostile a lui Isus ne uimește cu adevărat. Nu se revoltă, nu se plânge, nu are resentimente, nu se autocompătimește. Ea rămâne hotărâtă și încrezătoare în Cristos. Ea păstrează un spirit de umilință dar și credință în Cel care avea puterea de a o elibera pe fiica ei de diavol.
Sunt eu capabil să fiu perseverent în rugăciune chiar și atunci când pare că Domnul alege să fie aparent „surd” la strigătul meu?
O „catedrală de credință” pentru a fi cunoscută de toată lumea
Dacă am putea învăța din exemplul acestei femei! Cu o astfel de temelie solidă pe care să construiască, Isus extrage din ea o credință și mai mare – la fel de mare ca o catedrală pentru ca întreaga lume să o vadă. Trebuie să medităm și să contemplăm căile misterioase și înțelepte ale Domnului atunci când suferim din cauza „reproșurilor” sale. Trebuie să ne păstrăm umilința, conștienți că suntem creaturi mereu iubite de Cristos, Bunul Păstor.
El a promis că nu ne va lăsa orfani. De ce atunci o credință atât de mică din partea noastră?
Doamne, nu mă lăsa să confund credința cu emoțiile. Nu mă lăsa să confund încrederea cu un simplu sentiment. Nu lăsa să reduc vreodată relația mea cu Tine la manifestarea unor emoții, indiferent cât de plăcute sau demne aș putea crede că sunt, pentru moment. Ajută-mă să rămân smerit în convingerile mele, căutând mereu doar să mă încred în Tine, să Te iubesc și să Îți mulțumesc.
Atunci când voi experimenta emoții plăcute, demne sau folositoare, îi voi mulțumi și-L voi lăuda pe Dumnezeu și voi canaliza respectivele emoții spre ceea ce este mai important: trăirea virtuții profunde a credinței.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: