SOARTĂ DIFERITĂ

Tatăl șade la masă împreună cu fiii săi, la ora prânzului, și le spune:

– Când eu eram mic și locuiam împreună cu părinții mei, nu aveam de mâncare atâtea lucruri bune așa cum aveți voi acum.

Unul dintre copii comentă:

– Înseamnă că ești foarte mulțumit că ești cu noi!

Trebuia să se gândească copilul că, având tatăl său ceea ce nu avea pe când era mic, se datora faptului că este cu ei. Își însușea succesul, reușita. În loc de a se simți dator față de tatăl său, credea că-i face o favoare.

De multe ori, cu Dumnezeu facem și noi la fel: ni se pare că îi facem favoruri și că el trebuie să ne fie recunoscător. Avem conștiință de binefăcători, în loc de a  avea conștiință de datornici. Realitatea este alta. El nu ne datorează nimic. Lui îi datorăm totul. Toate ale noastre, în fața lui Dumnezeu, sunt datorie. Este inutil a încerca să o achiți: Dumnezeu nu ne face facturi. Singurul lucru care ne rămâne de făcut este să-i mulțumim.