ȘOIMUL ȘI RAMURA

Unui rege i-au fost dăruiți cu un anume prilej doi pui de șoim. Acesta i-a încredințat maestrului de șoimărit, ca să-i antreneze. După câteva luni, instructorul îi comunică regelui că unul dintre șoimi era perfect instruit. Celălalt, nu știa ce se întâmplă, dar nu s-a mișcat deloc de pe ramura pe care l-a pus din ziua când a sosit la palat. Trebuia chiar să-i fie dusă mâncarea până acolo.

Regele a poruncit să fie aduși experți și vraci, însă nimeni nu a putut să facă acel șoim să zboare. De la ferestrele palatului său, regele observa cu durere cum șoimul rămânea nemișcat.

În cele din urmă, dădu de veste că oferă o recompensă mare celui care va reuși să facă șoimul să zboare.

La scurtă vreme după aceea, într-o dimineață, văzu de la fereastra sa cu mare bucurie cum șoimul zbura cu vioiciune prin grădinile palatului. Vru să-l cunoască pe autorul acelui „miracol” și-i fu prezentat un țăran. Intrigat, îl întrebă:

– Tu l-ai făcut pe șoim să zboare? Cum ai reușit?

– Singurul lucru pe care l-am făcut, răspunse țăranul, a fost să-i tai ramura pe care ședea, iar el, pentru a evita lovitura căderii, a deschis aripile și a zburat.

Dumnezeu nu ne înlătură greutățile, ne ajută să le depășim. Mai mult, ne taie legăturile de care noi ne prindem și care ni se par siguranțe, când, în realitate, sunt piedici. Aceasta o face chiar dacă uneori nu înțelegem și nici nu ne place.