SOLIDARITATE

– Nu se poate face nimic, îi spuse avocatul clientului său. Am pierdut cauza. Costurile ajung la o mie de euro.

– Bine, răbdare – răspunse liniștit clientul. Iată aici cei 500 de euro care-mi revin. Dumneavoastră puneți ceilalți 500.

– Nu se poate! Litigiul era al dumneavoastră!

– Cum, nu dumneavoastră ați spus „am” pierdut? Dacă spuneți „am” pierdut, suntem amândoi, ori sunt numai eu singur?

Ne vine greu să ne solidarizăm cu cel care pierde, mai ales dacă aceasta ne afectează. Avem mai degrabă tendința de a ne atribui victoriile și meritele sale. Dacă un suporter este întrebat care a fost rezultatul unui meci de fotbal, în cazul în care rezultatul este favorabil, obișnuiește să răspundă „am câștigat”. În caz contrar, cel mai adesea răspunde „au pierdut”.

Solidaritatea devine mai necesară tocmai în fața pierderii, a eșecului sau a căderii. Cineva are nevoie de noi tocmai atunci când lucrurile îi merg rău. Atunci când îi merg bine, nu ne duce lipsa.

Dumnezeu s-a solidarizat cu noi, făcându-se om, tocmai atunci când eram cufundați cel mai adânc în mizeria păcatului.