SPERANȚĂ

Înainte de cucerirea Persiei, Alexandru cel Mare a împărțit generalilor și prietenilor săi atenții și cadouri. unul dintre generali îl întrebă:

– Și dacă împarți totul, ce păstrezi pentru tine?

Regele Macedoniei rămase un pic pe gânduri și apoi răspunse:

– Speranța.

Și deoarece Alexandru îi oferea un cadou pe care îl avea păstrat pentru el, generalul îl refuză spunând:

– A merge cu tine în cucerirea lumii este o suficientă recompensă.

A însoți un mare om, a împărtăși strădaniile și eforturile sale, „este o suficientă recompensă”. Avea dreptate generalul Alexandru.

Și Isus ne-a spus, cu câteva momente înainte de înălțarea sa la cer: „Iată, că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28,20). În lupta noastră pentru a fi fideli, în muncile noastre, în eforturile noastre de a face cunoscută evanghelia celorlalți, Domnul este cu noi. Nu este aceasta o suficientă recompensă?