Doi prieteni discutau despre necesitatea și utilitatea Bisericii. Unul, care nu obișnuia să o frecventeze, se justifica spunând:

– Biserica este inutilă, prisosește. Cei care mergeți la ea sunteți la fel sau chiar mai răi decât ceilalți.

Celălalt răspunse:

– Îmi amintești de acea întâmplare care se povestește despre primarul unui orășel. Construiseră un spital mic, dar splendid. Primarul propuse corporației municipale să pună la intrarea principală a noului centru următorul anunț: „Se admit doar persoane care să fie perfect sănătoase”.

Corporația protestă spunând că un astfel de anunț era absurd și impropriu: cei sănătoși nu au nevoie de spital.

După ce au discutat, anunțul suna astfel: „Se admit doar persoane bolnave care doresc să se însănătoșească”.

 

Acest spital este Biserica: în ea încap doar păcătoși care doresc să nu mai fie astfel, care doresc să devină mai buni.

Biserica nu este pentru îngeri; este pentru oameni. Și deoarece este pentru oameni, este pentru păcătoși. A te mira – inclusiv a te scandaliza – de faptul că găsești în Biserică oameni cu greșeli e ca și cum ai rămâne uimit că întâlnești bolnavi în spital.

Noi, cei care formăm Biserica, trebuie să ne gândim dacă suntem într-adevăr „bolnavi care doresc să se însănătoșească”. Pentru că, dacă nu suntem astfel, atunci nu ne aflăm la locul potrivit.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013