ȘTACHETA

Un exercițiu simplu, dar foarte interesant: îi întrebăm pe diverși elevi despre notele de la lucrări. Răspunsurile lor ne spun nu doar ce note au obținut, ci și, în mare măsură, ce fel de persoane avem înaintea noastră.

Spre exemplu: un grup de fete de doisprezece ani.

O întreb pe una dintre ele: Cum stai cu notele?

– Foarte bine – răspunde.

– Ai luat notă bună la toate materiile?

– Nu.

– La câte ai luat notă mică?

– La șase.

– Ai luat note mici la șase materii și spui că stai foarte bine?

– Da, pentru că la evaluarea anterioară am luat la opt materii notă mică.

Imediat după aceasta, o întreb pe o altă elevă același lucru:

– Cum stai cu notele?

– Foarte prost – răspunde.

– Ai luat notă mică la vreun obiect?

– Nu.

– Câte note de zece ai luat?

– Șapte.

Fiecare își așază „ștacheta” în viață la înălțimea care i se pare potrivită. Înălțimea aleasă reflectă tipul de persoană care este.

Cel care se știe fiu al lui Dumnezeu trebuie să-și pună ștacheta foarte sus: să se asemene în fiecare zi mai mult cu Tatăl său. „Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt”, repetă de nenumărate ori Leviticul (11,45). „Fiți desăvârșiți, după cum Tatăl vostru ceresc desăvârșit este”, ne poruncește Isus în evanghelie (Mt 5,48).

A ținti mai jos, a renunța să fii sfânt, înseamnă a renunța să fii fiu al lui Dumnezeu, a renunța să fii creștin. A ținti mai jos este periculos.

La ce înălțime așez eu ștacheta în viața mea?