Nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,18-21

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi! 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi este propriu, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea. 20 Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său!» Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru. 21 Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Doamne, îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit șansa de a fi împreună cu tine. Sunt lucruri în viață, care mă atrag, dar tu mă atragi mai mult. Sper în tine și te iubesc. Poate că nu înțelegem exact ce înseamnă să te iubesc și poate că nu te iubesc așa cum ar trebui, dar… te iubesc! Doamne, ajută-mă să-mi pot îmbrățișa crucea cu bucurie.

Purtarea poverii

Lumea m-a urât mai întâi pe mine”. Aceasta este incredibila dezvăluire a Evangheliei. Cristos a venit între oameni, dar lumea a fost împotriva lui. Pe măsură ce relatarea despre Cristos din Evanghelie evoluează, observăm cum forțele ostile lui devin tot mai rele; pericolele cresc odată cu lectura fiecărei pagini. Aceasta a fost o adevărată povară pentru Cristos, povara unui părinte ai cărui copii se întorc împotriva lui…

Poate că și eu trăiesc cu o astfel de povară. Poate că fac experiența respingerii din partea celor care nu mă iubesc sau care nu vor să creadă în bunele mele intenții…

Acceptarea iubitoare

Cristos a acceptat cu mult curaj și iubire povara sa. El nu s-a plâns. Cunoaștem că i-a cerut Tatălui o cale mai ușoară,  dar nu a refuzat Crucea! La fel trebuie să fie și cu noi. Adesea ne confruntăm cu probleme, chiar și atunci când vrem să facem binele. Apare un moment în viață când trebuie să acceptăm propriile noastre limite sau limitele impuse de alții. Un astfel de moment poate constitui cu adevărat un moment de neuitat în viață – momentul în care trebuie să ne acceptăm crucea, așa cum a făcut-o Cristos.

Acceptarea crucii nu este deloc ușoară, dar, prin credință, inima ne va fi umplută de pace profundă și, uneori, chiar de bucurie.

Căutarea soluțiilor

După ce acceptăm cu credință crucea, simțim un nou elan în viața noastră iar imaginația ni se dezlănțuie. Iubirea caută permanent soluții; Cristos nu a încetat niciodată să caute modalități de a se apropia de oamenii timpului său.

Trebuie să fac tot ce pot pentru a evangheliza, chiar dacă întâlnesc opoziție. Cu ajutorul lui Cristos, niciun obstacol nu poate fi prea mare. El mă va ajuta să depășesc toate problemele cu care mă pot confrunta. Important este să rămân motivat de împlinirea, cu iubire, a voinței Domnului. De restul se va ocupa el.

Doamne, tu îmi cunoști poverile. Tu știi ce mă face să îmi pierd liniștea, ce mă face să mă îngrijorez. Ajută-mă să pot accepta totul așa cum tu ți-ai acceptat Crucea.

Nu mă voi lăsa copleșit de durere! Voi înceta să mă mai plâng și voi vedea ce pot face pentru a ușura poverile și suferințele altora.

Urmăriți și: