STATURA

Se povestește despre sfântul Albert cel Mare, maestru al sfântului Toma de Aquino, că, prezentându-se la Urban al IV-lea, papa i-a cerut să se ridice, pentru că nu suporta să-l vadă în genunchi. Înțeleptul dominican, căruia Biserica i-a acordat titlul de doctor universal pentru știința, sfințenia și înțelepciunea sa, răspunse:

– Sfinte Părinte, dar sunt în picioare, numai că sunt foarte mic de statură…

– Fiule -, reluă papa – aș vrea eu să fiu la înălțimea ta...

Suntem prea înclinați să-i judecăm pe ceilalți după aparențe. Aparențele înșală. „După roadele lor îi veți cunoaște”, ne-a spus Isus (Mt 7,20). Este foarte adevărată zicala clasică: „Omul este la fel de înalt precum operele sale și la fel de josnic precum pasiunile sale”.

Și pe noi înșine ne evaluăm tot după aparențe. Astfel, de multe ori apreciem ceea ce facem pentru ceea ce, în sine, are puțină valoare: strălucirea sau rezonanța pe care o are, aplauzele pe care le stârnește…

Ce criteriu folosesc pentru a valora ceea ce fac: criteriul lui Dumnezeu sau cel al oamenilor? După cum spunea sfântul Tomas de Kempis: „Ești ceea ce ești înaintea lui Dumnezeu”.