STRESAȚI? ODIHNIȚI-VĂ!
EVANGHELIA
Ceea ce a căzut în pământ bun sunt cei care păstrează cuvântul şi aduc roade întru răbdare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,4-15
În acel timp, pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o parabolă: 5 “Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o. 6 O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Altă parte a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o. 8 Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: “Cine are urechi pentru a asculta să asculte!” 9 Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. 10 El le-a spus: “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi li se vorbeşte în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă». 11 Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de-a lungul drumului sunt acei care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. 13 Cei de pe piatră sunt acei care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării dau înapoi. 14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească. 15 Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt acei care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare”.
Cuvântul Domnului
Doamne, îți mulțumesc pentru darul Cuvântului tău. Cred că acesta este „viu și eficace” (Ev 4,12). Fă-l să pătrundă în inima mea, să prindă rădăcini și să rodească o recoltă bogată spre slava ta.
Darurile cunoașterii și înțelegerii
Isus vorbea în parabole pentru că, deși ucenicilor săi le fuseseră acordate darurile cunoașterii și înțelegerii, restul oamenilor care se adunaseră să îl asculte nu le primiseră. Majoritatea oamenilor simțeau nevoia să audă adevărurile Evangheliei în parabole pentru a înțelege mai bine ce dorea Isus să le transmită. El nu a intenționat să ascundă oamenilor misterele Împărăției lui Dumnezeu; dimpotrivă, le-a vorbit folosind parabole la care aceștia se puteau raporta. Putem să ne rugăm Duhului Sfânt, cerându-i să ne dăruiască darurile cunoașterii și înțelegerii, astfel încât cuvintele Scripturii să pătrundă profund în mintea și sufletul nostru. În acest fel, Dumnezeu va cultiva pământul bun al inimilor noastre, pentru a aduce rod îmbelșugat.
Calcat în picioare, uscat și sufocat
Te-ai simțit vreodată călcat în picioare, stors sau sufocat? Împovărat de păcat? Uscat din cauza lipsei hranei spirituale? Sufocat de distrageri sau neliniști? Majoritatea oamenilor au trăit uneori astfel de experiențe. Soluția pentru un trup, o minte sau un suflet istovit, obosit, călcat în picioare este să ne odihnim în Domnul – să permitem ca prezența sa vindecătoare să ne învăluie și să ne reînnoiască. Unul dintre cele mai bune remedii împotriva oboselii sufletești este contemplarea liniștită în fața tabernacolului. „Nu există nicio îndoială că un potop de haruri se va revărsa asupra familiei dumneavoastră și asupra întregii lumi dacă tot mai multe suflete ar ajunge elevi ai Euharistiei” (Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea).
Un teren roditor
Domnul ne spune: „Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt acei care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare”. Nu putem dobândi singuri „pământul bogat” despre care vorbește Isus. Ne îndeplinim rolul nostru atunci când curățăm bolovanii mari (păcatele obișnuite) prin sacramentul Sfintei Spovezi, cultivăm solul sufletelor noastre făcând sacrificiile necesare pentru a ne conforma viața celor Zece Porunci și a Fericirilor, și fertilizăm și udăm solul prin meditația frecventă a Cuvântului lui Dumnezeu. În contextul „grădinăritului” nostru, ne încredem în Isus care ne oferă puterea de a fi generoși și perseverenți. Numai prin harul său vom aduce roade de durată.
Doamne Isuse, atunci când păcătuiesc, ajută-mă să mă căiesc și „creează în mine o inimă curată” (Ps 51,12). Când sunt distrat cu privire la concentrarea mea față de Cer, te rog, amintește-mi de vocația mea cu privire la Cer (cf. Fil 3,14). Când mă simt obosit, te rog să-mi amintești că puterea ta „se împlineşte în slăbiciune” (2Cor 12,9). Când sunt neliniștit, binecuvântează-mă cu harul de a mă încrede în tine și de a nu mă încrede numai în priceperea mea (cf. Prov 3,5). Călăuzește-mă dincolo de eșecurile și lipsurile mele și folosește experiența mea pentru a cultiva un pământ bun în inima mea, astfel încât să pot fi cu adevărat un bun și roditor slujitor al tău.
Doamne, astăzi, prin harul tău, îmi voi rezerva timp pentru a mă odihni împreună cu tine, dacă este posibil, în fața tabernacolului; voi lăsa deoparte toate grijile mele, încrezându-mă numai tine și în providența ta.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citește acest articol din Catholic Exchange, scris de părintele Nicolas Grou, „Sufletul tău își află odihna în Dumnezeu”.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: